Cum spuneam, am treabă 🙂 Am plecat de-aici!
însemnare astăzi
Întâia taină pentru ca aceste însemnări ne(-)însemnate să nu se stingă totuşi ar fi să las un semn aici în fiecare zi. Oricare ar fi el.
Fără îndoială, acesta poate fi şi doar un vestmânt purtat dinainte pentru un dinlăuntru eliptic. Privind lucrurile de la o mai mare distanţă, să spunem de dincolo de v(o)alul zi-noapte, nu ar trebui să institui această instanţă, doar că uneori form(ul)a salvează fondul (lăsând deoparte, deocamdată, orice discurs legat de metodă), de aceea pot, cel puţin ca exerciţiu (de metodă?), să îmi propun o atitudine la nivel formal.
Felul practic în care aş putea face acest lucru ar fi o oarecare schimbare de autopercepţie; alta, da. Să presupun, de pildă, că la sfârşitul unei zile trebuie să închei un ciclu. Să mă gândesc la mine ca la un emerobiot, un soi de e(fe)mer(o)id(ă).
[să mă găsesc, adică, acolo, la celălalt capăt al registrului propriu, privind înapoi spre durabilitate]
e m e r o l o g h e i o n 