dimineață

tab-left fluturii-i desenau aerul dinainte1

(more…)

Published in: on luni, 25 august 2014 at 12:41  Comments (2)  

supraexpunere

Porțile, sterpe, înțelenesc, ușile rămân ferecate, trecerile se obturează încet, se sclerozează în forma asta de patologie minerală. Nu mai am cum să ajung în mansardă, e vremea migrației nedorite — cum altfel? oare ce migrație se naște din plăcere, din preaplinul propriei voințe? or fi și bejenii benigne? Emerologheioneria, așa cum era, se închide iar.

Îmi vor lipsi diminețile de pe terasa mea către răsărit, cântecul greierilor noaptea și al păsărilor în zori, țipătul pescărușilor rătăciți deasupra mării care a fost odată și tot ce mă mai leagă de Sarmatia Minor.

Am să-mi trimit scrisori, sperând că voi fi acolo, să le citesc.

divider-2

 

desen pe ușa portocalie

fata în lumina dimineții,
culori de apă pe carton albastru,
160 gr/mp, 14 x 20 cm

(more…)

Published in: on luni, 25 august 2014 at 11:03  Scrie un comentariu  

grâu de SântAndrei

ziua trei(-și-sprezece)

Rămân mut — cum sunt, oricum — în fața minunii. Și acum. Îl privesc, în liniște, încolțind. Liniștea lui să încolțească în mine și să-mi liniștească lăuntrul, îmi spun așa, muțește. Apoi îmi culc tâmpla pe bobul în care zvâcnește verdele crud.

(… mai târziu, după zece zile:… )

 

Published in: on marți, 3 decembrie 2013 at 12:38  Comments (7)  

1 Decembrie

La Mulți Ani!

Published in: on duminică, 1 decembrie 2013 at 20:41  Comments (4)  

gustul unei după-amieze

pauza-centru

(more…)

Published in: on vineri, 19 iulie 2013 at 17:57  Comments (7)  

schiță urbană

cum mă gândesc la ea,
cum începe să plouă –
inexpresivă muțenie-n ploaia
măruntă și dreaptă

tempera prăfuită pe fațade așteaptă,
cerul gri se scurge-n vopsea
cum mă gândesc la ea

(more…)

Published in: on miercuri, 17 iulie 2013 at 13:06  Comments (4)  

tabachere

Era în dimineața de după ziua în care am scos la lumină povestea Schițelor din tabacheră. Prietenul meu uitase pe birou chiar o tabacheră goală (mult mai tentantă decât una plină, fiind o cutie-deschisă, cum ar fi numit-o probabil Eco, nu strânsă în finalitatea îngustă a funcțiunii ei), cu suport de brichetă (dar fără brichetă, al doilea semn bun), ”romance south ocean”. M-am jucat puțin cu ea și ne-am împrietenit imediat. (Evident, sindromul bărbatului care uită să crească și legătura cu jucăriile lui.) După ce am întors-o pe toate fețele, am deschis-o și am închis-o la loc de câteva ori și mi-am imaginat felul în care aș fi pus în ea hârtie de desen și aș fi schițat apoi prin oraș, purtând-o cu mine peste tot, am așezat-o cuminte la loc, exact în aceeași poziție, ca să nu mă trădez, ca la ieșirea dintr-o altă scenă care îmi era interzisă.

(more…)

Published in: on sâmbătă, 6 iulie 2013 at 23:21  Comments (4)  

sanguină

În lumina caldă a candelei primite în dar de la vechiul meu prieten din nordul Sarmatiei cu care nu am mai vorbit de atâția ani încât îmi vine să mă întreb dacă nu o fi rămas înzăpezit, într-un fel, ca și mine, în munții lui, cu securea la brâu, am urcat seara portretul în galeria din mansardă și m-am hotărât să îl păstrez acolo, căutându-l din nou doar după amurg. Nu l-am privit niciodată în lumina de zi și nu cred că o voi face vreodată, ar fi ca și când l-aș expune în rafalele neoanelor unei săli de operație sau de muzeu — totuna — cu pereții vopsiți în alb de zinc.

”sanguină”, creioane  coloursoft Derwent
pe hârtie de 160 gr/mp, 14 x 14 cm

(more…)

Published in: on sâmbătă, 6 iulie 2013 at 22:46  Scrie un comentariu  

schițele din tabacheră

Mi-au plăcut întotdeauna cutiile, am avut și am un cult pentru ele.

Biblioteca, de pildă, era un fel de cutie mare, din lemn, plină cu cărți — tot un fel de cutii care strângeau în ele povești și desene — și alte câteva cutii mai mici — trei cutii alunecătoare, adică cele trei sertare cu bumbi din lemn, străjuite de două cutii cubice de o parte și de alta, cu uși încuiate cu chei mici și frumos decorate.

Una din cutiile acestea era un adevărat cufăr plin de comori, mama ascundea acolo cele mai de preț obiecte ale ei, amintiri din tinerețe, caiete vechi, cu foile îngălbenite, albune de fotografii, bijuterii cu aer baroc — oare n-am mai scris despre asta nicăieri?

pauza

”portrete în metrou”, degetul pe ecranul telefonului,
în Sumi painting, de la MiyaWare, 480 x 800 pixeli

(more…)

Published in: on luni, 1 iulie 2013 at 19:18  Comments (17)  

pană de ia(r)nă

sau

zeppelinul de șofran

sub o cușmă de troian

pauza

Sunt în pană de ia(r)nă, o ia(r)nă cu un (r) graseiat de la frig. Brândușa-Zeppelin e încă adormită sub greu troian. Prin pâlnia monocotiledonată a primăverii încolțite în mine nu îi las decât o adiere de aer cald, restul îl păstrez pentru propria mea germinație, ascuns sub o palmă și un cot de pământ, în hruba unde îmi încălzesc încolțirile, ca orice heimerobiot, ascultând Nora Jones și aburindu-mi privirea și-așa încețoșată de schimbarea timpului cu o cană de ceai fierbinte. Mici rotocoale de abur proaspăt, de-abia încolțite și ele în cana mea, împung aerul rece prin gura-pleoapă a Brândușei-Zeppelin, înduioșând troianul; când vor mai crește, vor ajunge nori albi și pufoși de iasomie. Până atunci, liniște și încă o gură de ceai.

Published in: on sâmbătă, 30 martie 2013 at 15:05  Comments (23)  

bună dimineața

Știi unde sunt, știi ce fac, știi ce mă înconjoară, știi ce gânduri am, știi ce-aș vrea să-ți spun acum și, la fel, știi unde-aș vrea să fiu, ce-aș vrea să fac, ce și cine să mă-nconjoare. Nu-ți mai desenez toate astea acum. Calmul neascunderii de tine îmi ține ceașca de cafea ca de-o a doua toartă în timp ce o duc la gură, iar gura-mi alunecă spre jumătatea ta de ceașcă.

O nouă zi. Totul urmează să fie reinventat. Felul în care sunt. locurile spre care deja plutesc, iarba care străpunge foaia albă de hârtie, cerul și pământul, cuvintele din care te naști.

Bună dimineața.

Published in: on vineri, 29 martie 2013 at 10:22  Comments (9)  

de dor

tab-left-smallîncă te mai purtam
tab-left-smallîn vârful degetelor cu care nici să te-ating
tab-left-smallnu puteam
tab-left-smallși așa te-am învârtit o vreme, alene –
tab-left-smallnu pot să te mint –
tab-left-smallîn jurul pocalului meu de argint.

(more…)

Published in: on vineri, 29 martie 2013 at 2:13  Comments (7)  

moment

M-am văzut cu tata. A fost pe le mine. Îl iubesc foarte mult.

Când mă văd cu el, fie mă bucur foarte tare, fie mă întristez foarte tare, dar, de cele mai multe ori, sentimentul este o combinație puternică a celor două.

În general, trăiesc un amestec de tristețe profundă și fericire atroce.

Published in: on luni, 18 martie 2013 at 19:00  Comments (14)  

vernis

sau

zăpezile de altădată

astăzi, odată cu ultima ninsoare din Sarmatia Minor, se împlinesc patru ani de când am uitat prin sertare cuvintele și imaginile acestea și, pentru că mi-am amintit și de bunul meu prieten, S., m-am hotărât să le aduc la lumină

pauza

Ningea undeva, sub ultimul vernis cu care mă acopeream și eu încet. Noaptea însă, peste toate, nu era decât o impresie pe care timpul ce avea să treacă o va lăsa deasupra lucrurilor, o iluzie din care gustam acum pe sub un fald de uitare, printr-o fantă îngustă, dintr-un cândva nici măcar dezvăluit, doar întrevăzut prin vălul puțin sfâșiat al orelor de-acum.

Noaptea asta nu este decât o ceață groasă, amestecată cu umbră de drum prăfuit, care se așează peste toate când eu, mai obosit decât credeam, îmi las pleaoapele să plutească dinaintea mea fără să mai știu de ele și fără să îmi mai dau bine seama dacă ceea ce văd este de dincolo sau de dincoace de ele, sau doar aburul rece al neliniștilor mele care le scaldă zborul.

Am privit în sus. Praful negru de cer cădea încet peste mine iar pe drum se făcea pulbere albă de stelele adormite; o parte rămânea însă în cer; eu, pe drum către el, dar nu tot, doar o parte din mine, m-aș fi făcut copil la loc să-i spun lui S. să nu mai curețe varul de pe tavan visând la Michelangelo și să ne apucăm odată să desenăm acel trompe-l’oeil, poate prin el plecăm în cer până nu se face noapte din nou sau până nu se afumă culorile de la lumânări.

(more…)

Published in: on luni, 18 martie 2013 at 0:15  Scrie un comentariu  

Copacul Sarmat

Îi povestisem despre miticele locuri ale copilăriei, acele locuri despre care multă vreme crezi că există așa cum le trăiești, iar atunci când, într-un târziu, peste ani, mai ajungi să treci pe lângă ele, îți amintești dintr-o dată, ca prin minune, ca trezit dintr-un somn, că tu știi să zbori și să vezi dincolo de lucruri, prin ele, ca prin casete de cleștar în care le sunt poveștile închise, gustându-le iară diafaniile deschise-n corole.

Scrisoarea de astăzi am ascuns-o într-o brazdă adâncă din trunchiul Copacului Sarmat.

divider-2

(more…)

Published in: on duminică, 17 martie 2013 at 23:53  Comments (3)  

Părintele Picu

Am căutat întotdeauna să păstrez locul acesta al meu departe de căile patimilor, dar am să fac o excepție astăzi, în urma unei scrisori și a unor mărturii primite de la Harry Tavitian, un om pe care îl iubesc și îl respect de pe vremea când mergeam la concertele lui de la Biblioteca Județeană din Constanța, cele care scăpau de interdicțiile comuniste; mai merg și acum, pe unde îl găsesc, aflând că sunt concerte care trebuie să scape încă de inexplicabile interdicții contemporane.

Despre Părintele Picu nu pot să scriu nimic, nu caut cuvinte… Dar, vă rog, citiți și voi aici, apoi citiți din nou aici și unde mai găsiți mărturii, căci sunt, și judecați singuri. Dacă veți considera de cuviință și sunteți în Constanța, alăturați-vă lor!

Altfel, loc de gând bun și chiar de rugăciune putem găsi oriunde. Chiar și aici.

 

Published in: on vineri, 15 martie 2013 at 12:12  Scrie un comentariu  

primăvară

excurs în Sarmatia Minor

Să aveți o primăvară frumoasă!

divider-2

divider-2

Published in: on duminică, 3 martie 2013 at 19:13  Comments (29)  

contraepistolar

pauza

tab-leftnu poţi să îmi scrii acum despre
tab-leftmuguri
tab-leftînţelegi, nu-i aşa?
tab-lefte un somn adânc
tab-leftla celălalt capăt al lumii pe care
tab-leftl-ai putea
tab-lefttulbura

pauza

(more…)

Published in: on marți, 19 februarie 2013 at 9:33  Comments (14)  

cutia poștală

sau

manual ilustrat1 de trecut strada – 27

(cuvinte dintr-o iarnă,

uitate trei ani prin sertare)

pauza

Cândva, cu mult timp în urmă, într-o zi maro, încărcată de frunze maro în ramurile maro ale copacilor din grădină, am atârnat de gardul metalic, maro, dinspre stradă o cutie poștală nouă; era mare, foarte mare, să încapă în ea orice: ziare, cărți, reviste, pachete, munți de facturi, reclame, broșuri și, până la refuz, scrisori de la prieteni. Până spre după-amiază o vopsisem deja, bineînțeles, în maro, sub privirile atente ale bătrânului de la casa de peste drum, cel care-mi vorbea mereu despre camuflajul în vreme de război de câte ori îi povesteam ceva despre culoare în arhitectură.

(more…)

Published in: on luni, 11 februarie 2013 at 13:06  Comments (21)  

carnet rătăcit în praful imperiului

(fragmente de călătorie

scrise în urmă cu mulţi, foarte mulţi ani,

n-am să îi mai număr)

1.

motto:
”Eu sunt adevărata viță,
și Tatăl Meu este vierul.”
(Ioan, 15.1.)

vița crește contorsionată urcă pe o pădure rară şi retezată scurt de paturi de puști vopsite cu var în  fiecare primăvară

înfipte în pântecul dealului uneori obsedant de ordonate ca într-un cimitir paturi de puști văruite pământul le îneacă le-astupă gurile de foc le înfundă le umple gurile cu pământ

gurile de foc întoarse din sălbăticie și gata acum să-și crească ramuri ca orice araci

înecate-n pământ

pe ele crește vița de vie

luați și beți le-a spus

(more…)

Published in: on miercuri, 6 februarie 2013 at 11:10  Comments (4)  
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 37 other followers