d i a f a n

pauza-centru

eșarfă albă purtam
în chip de chip
șerpuiam
peste dunele albe și prelungi de nisip
privirea dinainte-mi culcând
covoare de foc
spre asfințit,
singur alt-loc
spre care alți pași sunt duși
alt-fel,
răsturnat de pe aripile întinse de pescăruși
singure punți între nadir și zenit

vântul în urmă tăcut
urme pierdute,
pașii stingând
fără de vreme
fără trecut
false distanțe
dilute
disteme

albă incandescența culorilor
pulverizate de vară
alb praful norilor
suspendați diafan
între ὂros-ὂntos
și
Steaua
Polară

Published in: on Sâmbătă, 13 August 2016 at 21:26  Lasă un comentariu