asupra polisemantismelor termenului ”bordei”

ovărhărd de Sfânta Maria

BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. (DEX 2009) Prezintă variante regionale de pronunție și ortografiere.

Vorbea tare, pentru a accentua, cumva, o prezență care, vizual, se impunea oricum: cele două inele mari și brățara groasă, probabil din aur, puse în valoare de cotul ridicat, cu instinct de antenă, al brațului lipind telefonul mobil de ureche, hainele scumpe și papucii ieftini dar și cele trei peninsule pe care până și orice continent respectabil le are, în cazul lui bărbia proeminentă, dar nebărbierită, pectoralii lascivi care  puneau în paranteză androginitatea personajului și, mai ales, burta imensă, așezând, compozițional, toate curbele, terminând cu cele ale ochelarilor de soare care striveau pomeții rotofei.

– Mări-ii!, ‘iepii buórdiei!

notă: este, evident, tipul de personaj care scrie pe felicitarea oferită la aniversarea zilei de naștere ”cu ocazia zilei onomastice îți urez la mulți ani!”

Anunțuri
Published in: on Luni, 15 August 2016 at 13:15  Lasă un comentariu