loc

De fiecare dată când merg să îl întâlnesc, de la o vreme, în același loc, mă bântuie adânc, dar liniștit, ca un gând acvifer, senzația de liniște a locului unic, dar de-abia astăzi, în răgazul pașilor spre el, am adus cuvintele la suprafață, în lumina gri a zilei. Dacă ar fi să vizualizez topografia unei vieți, ar trebui să recunosc evoluția ei gaussiană, între Naștere și Moarte, trecând prin zbuciumul căutărilor – sau al rătăcirilor.

(mai mult…)

Published in: on duminică, 22 martie 2015 at 15:30  Lasă un comentariu  

trei cartoane

Braseria era doar ceva mai departe de malul râului care, cu ploaia asta, sigur se vărsa în Marea-Dintre-Pământuri, de pe malul căreia se spune că se adunaseră pereții zugrăviți în culori de pământuri calde și inflorescențe strălucitoare; altfel râul se pierde simptomatic în meandre inutile, de-asta nu-i găsesc niciodată calea.

pauza-centru

privirea ascunsă a profesorului,
schiță de culoare pe un colț de mucavaua de zece țoli din porthart,
cu trusa ArtRage și stylus Targus,
pe canvas de 1000 de puncte

divider-2

(mai mult…)

Published in: on duminică, 15 martie 2015 at 0:32  Comments (1)  

PI-ua

Am primit dimineață, de la National Academies Press, un mesaj care m-a rupt puțin de cărările pe care tocmai le bătătoream cu sârg, așa că am luat o pauză – piua! – ca să pot să trag aer în piept, lucru pe care, de altfel, în ultima vreme îl fac tot mai des și-mi iese cel mai bine.

(mai mult…)

Published in: on sâmbătă, 14 martie 2015 at 22:50  Comments (5)  

început

Orice mare poveste are un mic început.

(mai mult…)

Published in: on marți, 10 martie 2015 at 21:19  Comments (2)  

interludiu

Mi-am luat mai aproape un pahar cu picior înalt în care am turnat un vin negru (așa îi spunea unchiul meu, așa îi spun și eu) șvab sec și m-am hotărât să gust clipa asta pe care o am la dispoziție, în care nu mi-am propus să fac nimic. Am tăiat timpul în două, în mâna stângă țineam ultima clipă din trecut, în dreapta, prima clipă din viitorul în care prezentul trebuia să se stingă și apoi, atent, fără să le destram, le-am așezat pe jos, lângă picioarele mai puțin înalte ale fotoliului, apoi am luat din porthart carnetul meu de zece degete, stylus-ul și am deschis trusa de pictură ArtRage cu care nu mă mai jucasem de mult.

pauza-centru

femeie, interludiu,
schiță de culoare în carnetul de zece țoli din porthart,
cu trusa ArtRage și stylus Targus
pe canvas de 1000 de puncte

pauza-centru

De obicei, îmi plăcea să folosesc pastelurile sau culorile de ulei din trusa asta. De data aceasta, pentru că voiam să compar jucăriile între ele și tocmai adunasem câteva cartoane din cutia cu Pictură Proaspătă, m-am hotărât să mă joc cu acuarelele și, pentru că aveam cam două minute libere, am schițat repede o scenă din vara trecută. Ce mi-a plăcut în experiența acestor două minute pe carnetul de zece degete a fost ergonomia paletei, felul în care găseam imediat culorile pe care mi le doream, felul în care treceam de la irizațiile calde ale luminii la tonurile colorate ale penumbrei și accentele de umbră sau materie grea, o senzație care-mi lipsea în schițele de sub pământ, când, în graba dintre două stații, rareori reușesc să acord atenție culorii, concentrat fiind pe mișcările personajului, în efortul de a-l surprinde în linii și pete de lumină și umbră. Au fost două minute pe care, deși nu le-am adunat într-o schiță destul de colorată, mi-au încărcat poignet-ul cu mai multă culoare decât de obicei, așa încât încă le mai păstrez în cerul gurii, amestecate cu gustul inconfundabil de vin sec, negru ca sângele la furie! Latin, năvalnic, exploziv! Plin de culoare…

Published in: on vineri, 6 martie 2015 at 22:48  Comments (1)  

Hussein din Madinah

Unul din fenomenele care mă fascinează la arhitectura arabă este acest fel de incoerență spațială benignă indusă, pe care am numit-o heterotopogeneză. Nu mai deschid acum nicio paranteză legată de heterotopiile lui Foucault; poate altădată. Privit din exterior, învelișul spațiului interior sau forma, așa cum o numea Platon, nu pare a ascunde portalul către un altfel de spațiu exterior conținut în acesta despre care spațiul exterior, din care privești, nu pare să dea seama. Un arab, ca oricare alt purtător al seminței heterotopogenetice – pentru că nu doar arabii sunt capabili de asta – poate sădi un portal heterotopic în orice loc ar ajunge, la fel cum aș sădi eu o brândușă.

Hussein are o cafenea cu cofetărie în Madinah, un vechi cartier din Sarmatiapolis. Astfel de cartiere vechi, numite așa, nu se găsesc doar în Sarmația Minor, ci în toată lumea. În Africa de Miazănoapte, de pildă, multe orașe colonizate de popoarele din nordul Mării-Dintre-Pământuri păstrau inima veche a orașului care se numea simplu, ”orașul”, adică Madinah, în limba arabă, pentru că ce creștea din altă sămânță venetică nu mai putea fi oraș, așa cum înțelegeau ei că poate fi un oraș cu oamenii lui.

pauza-centru

portretul lui Hussein
în cafeneaua lui din Madinah,
schiță de culoare în carnetul de zece țoli din porthart,
cu trusa de Pictură Proaspătă și stylus Targus
pe canvas de 1000 de puncte

divider-2

(mai mult…)

Published in: on vineri, 6 martie 2015 at 19:47  Comments (3)  

dimineți de haiducie

Nimic nu-mi mai amintesc din noaptea trecută, poate doar vinul alb cu gustul lui amețitor de sfârc de viță, apoi vinul roșu turbat, învolburat,  turnat direct din ventriculul stâng în pocalul de argint aburit, îmbujorat în broboane reci de răcoarea lui de sânge înghețat în vine.

Dimineață, pe covorul din buduar stătea o ramă goală ca o poveste încă nescrisă, învelită neglijent într-o pânză aproape transparentă amintindu-mi de ea, goală, pierdută în voaluri. Nu știam când ne vom revedea sau dacă, râul nu este niciodată același, așa că nu-l poți regăsi nici întorcându-te în același loc, iar femeia e tot un lucru curgător prin timp, așa că, spre a-mi păstra povestea nescrisă încă, i-am furat rama. Am luat-o sub braț, cam cum o luam și pe ea, învelită în voalul alb, și-am fugit cu ea în mansarda mea în care timpul e legat cu o parâmă de-o bârnă bătrâne de lemn.

fată pe nisip,
în lumina dimineții de vară,
culori de apă pe carton auriu ca nisipul,
160 gr/mp, 14 x 20 cm,
ramă învelită în catifea brună, piele-de-căprioară, 50 x 60 cm

(mai mult…)

Published in: on duminică, 1 martie 2015 at 14:38  Comments (7)  

sub-pământ-eni

sau

meDrawpolitan – 12

divider-2

(mai mult…)

Published in: on vineri, 27 februarie 2015 at 21:48  Lasă un comentariu  

shopancholy

shopancholic, noun, informal.

A person who associates certain forms of melancholy to an almost involuntary shopping tendency as an automatic instinctive unlearned reaction to the melancholic state of mind. Below the addiction threshold, shopancholy is different from the shopaholic attitude.

[the architect’s pocket dictionary]

Creative Commons License

This work is licensed under a Creative Commons Attribution-NonCommercial-ShareAlike 4.0 International License.

pauza-centru

Am intrat în librărie învăluit în fumul cu aromă de lemn dulce al unei vagi depresii respinse, nerecunoscute, care făcea să se risipească vag contururile oricăror cauzalități într-un discret efect de scenă gata să mă păcălească și să mă fure din propriile scenarii rămase-n urmă ca niște pantofi goi, precum frunzele uscate ce se lipesc de griul asfaltului câte unei secunde cu apa ploii întâmplător trecătoare pe-acolo și ea, purtând hainele aproape transparente, diafane, ale aceleiași melancolii – după miros, e greu să nu o recunoști – veșminte fără de care aparența nici nu s-ar naște și pentru că nu aveam cum altfel să fixez toate acestea și nu pentru că trebuia neapărat să-mi dăruiesc ceva în semn de iertare a clipei gri și îngreunate, mi-am cumpărat două carnete noi. Am numit starea ”shopancholie”.

pauza-centru

Published in: on miercuri, 25 februarie 2015 at 23:44  Lasă un comentariu  

pajul

sau

meDrawpolitan – 11

(ediție în culori, aniversară,

la manuscrisul cu numărul CCC)

Am coborât iar în coridoarele subterane întortocheate. Toți, fără să știm nimic unii despre alții, într-un cor mut, aproape fără rezonanțe, deși aerul vibra în jurul fiecăruia, așa încât pereții coridoarelor păreau că tremură și ei, convulsii înăbușite. În fața mea, androgin, de o frumusețe bine ascunsă, dar radiantă, mai mult o neliniște interioară indusă fiecăruia din noi, era pajul, sprijinit într-o halebardă jupuită de excesele beligerant-melismatice inutile și decorată doar cu eșarfa sfâșiată în ciucuri pe care și-o desfăcuse de la gât, păzea, cu privirea pierdută dincolo de zidurile scuturate de friguri, apariția oricărei porți prin care cineva s-ar fi putut strecura înapoi, afară.

(mai mult…)

Published in: on joi, 12 februarie 2015 at 17:09  Comments (8)  

vată de viscol

sau

manual ilustrat de trecut strada – 28

 

motto: ”Căutările mele mă determină de multe ori să pierd din viteză; răsturnările de situație pe care le consider tranzitorii în tonou ajung, din această cauză, să mă arunce în vrie […]; paginile din manualul de zbor s-au spălat de cerneala care nu s-a uscat niciodată cu adevărat”. (”ruliu”)

Zburasem toată ziua deasupra norilor, dar, odată cu căderea nopții, furtuna care se întețise m-a făcut să cobor pe pământ.

divider-2

Turbine mari din fantome gigantice de avioane spulberate de noapte, invizibile sau ascunse în propriii vălătuci albi, suflau viscolul cel mai năprasnic din primele zile ale anului, desenând dune învolburate în deșertul sarmat. Ultima oară când am aterizat aici, adunam ghinde și frunze uscate de lângă ponton, în timp ce planorul, priponit cu un odgon gros de inelul mare și ruginit de pe mal, nu îndrăznea să-și potolească setea, ca să nu tulbure oglinda liniștită a apei. Acum, rafalele furioase trezeau urletele lupilor adormite în crengile negre ale copacilor iar în pânza de cort pe care mi-am tras-o peste creștet răpăiau mărunt și înfundat cristale de zahăr.

(mai mult…)

Published in: on sâmbătă, 7 februarie 2015 at 1:53  Comments (21)  

Țipăt-De-Pasăre

Am cunoscut cândva o fată frumoasă din orașul tău, DeDintreTărâmuri, o fată cu nume onomatopeic furat dintr-un țipăt de pasăre. Când a coborât prin munți în Sarmația, m-a rugat să-i fiu călăuză și sfetnic, iar eu am primit.

Fără să-mi dau seama, ziua aceea ajungeam să o văd prin ochii ei, nu înțelegeam cum, dar ea purta o mulțime de ochi legați cu fire de funigei în părul răvășit, ca pe un stol de fluturi frumos colorați, împărțind toți între ei imaginile pe care le vedeau, după ce extrăgeau din ele culoarea ca pe o tinctură de fotosinteză, precum albinele din flori polenul. Dintre ei, unii mi se strecurau sub pleoape fără să știu și atunci începeam să văd lumea într-un fel în care nu o mai văzusem până atunci. Poate că și lumea e alta, mă gândeam, pe când o traversează fata cu nume de țipăt de pasăre.

(mai mult…)

Published in: on vineri, 6 februarie 2015 at 11:22  Lasă un comentariu  

pensula din porthart

Mi-am cumpărat o pensulă nouă, după ce am pierdut-o pe cealaltă. E o pensulă cu care pot picta pe telefon și pe tabletă, așa că am probat-o ieri în metrou cu o emoție de școlar.

pauza-centru

portret în metrou, înainte de Piața Victoriei,

stylus Targus în ArtRage pe canvas de 800 de puncte

divider-2

(mai mult…)

Published in: on joi, 22 ianuarie 2015 at 10:03  Comments (3)  

Fericirea întâi

„Fericiți cei săraci cu duhul, că a acelora este Împărăția Cerurilor. „

Este un moment al zilei în care mă scald în bucuria fără de margini și fără niciun val pe care mi-o dă soarele pogorât pe pământ, în grădina din spate sau pe aleea din fața mea. Cunoașterea mea virgină de alte cunoașteri mă umple de fericire în vârtejul momentului.
image

Sigur, după un timp mă inundă rațiunea prin neetanşeitățile gândului.

(mai mult…)

Published in: on luni, 5 ianuarie 2015 at 9:25  Lasă un comentariu  

Dezlegământ

Am gustat astăzi din fantoma incertă a orașului cu o familiaritate stranie, dar străzile pustii, scăldate într-un fel de ceață lactee și lacătele pe porți apăreau mai firești decât aglomerațiile și ușile răvășite care nu mă fac să mă simt cu nimic mai aproape de alții.
(mai mult…)

Published in: on vineri, 2 ianuarie 2015 at 0:12  Comments (15)  

Crăciun fericit!

divider sub

Cu adevărat, ”… les neiges d’antan”. Zăpada de anul trecut.

Published in: on vineri, 26 decembrie 2014 at 13:40  Comments (9)  

Apotropaic

Sunt gesturi care te poartă în lungul pragurilor, altele care te extrag din prag, din liminal, de o parte sau alta a lui, gesturi pe care nici nu le-ai remarca în lungul pașilor, printre penumbrele zilei  pentru că, la o primă vedere, cea transpirând prin pleoape și planând apoi de deasupra lucrurilor, nu par să poarte aura pe care decupajul insolitului le-ar fi putut-o da. (Zguduitor exemplu, mâna părintelui pe creştet.)

”liminal”,
schiță în Autodesk Sketchbook, 720×1280 puncte,
pe telefonul mobil

(mai mult…)

Published in: on marți, 23 decembrie 2014 at 11:25  Lasă un comentariu  

Aniversare

Am fost surprins în seara aceasta să văd cum, după multe luni în care nu am mai deschis paginile carnetului de aici, am ajuns chiar în momentul în care ar fi trebuit să îl aniversez, la câteva minute după ce primisem scrisoarea de felicitare, pentru că l-am deschis prima oară exact cu nouă ani în urmă. Așa mi se întâmplă mereu, momentele semnificative trec pe lângă mine fără focuri de artificii. Nu aveam o sticlă de șampanie la mine, doar o poezie proaspătă în buzunar – nici cu asta nu m-am mai învrednicit de multă vreme –, așa că am dăruit poezia. La mulți ani!

Published in: on sâmbătă, 13 decembrie 2014 at 21:10  Comments (16)  

despecularizare

tab-left pentru ea sunt un fel de
tab-left ploaie murdară
tab-left într-o seară târzie (mai mult…)

Published in: on sâmbătă, 13 decembrie 2014 at 20:49  Comments (3)  

dimineață

tab-left fluturii-i desenau aerul dinainte1

(mai mult…)

Published in: on luni, 25 august 2014 at 12:41  Comments (2)  
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 93 de alți urmăritori