evadare

dimineață
am hotărât să-mi schimb ascunzișul
așa că am evadat de sub cerul gurii
s-ascult ghindele mitraliind iar frunzișul
pădurii
prin ceață

Published in: on Miercuri, 12 Octombrie 2016 at 17:19  Comments (3)  

asupra polisemantismelor termenului ”bordei”

ovărhărd de Sfânta Maria

BORDÉI, bordeie, s. n. 1. Încăpere săpată (pe jumătate) în pământ și acoperită cu pământ, paie sau stuf. 2. P. ext. Locuință mică, rudimentară, sărăcăcioasă. (DEX 2009) Prezintă variante regionale de pronunție și ortografiere.

Vorbea tare, pentru a accentua, cumva, o prezență care, vizual, se impunea oricum: cele două inele mari și brățara groasă, probabil din aur, puse în valoare de cotul ridicat, cu instinct de antenă, al brațului lipind telefonul mobil de ureche, hainele scumpe și papucii ieftini dar și cele trei peninsule pe care până și orice continent respectabil le are, în cazul lui bărbia proeminentă, dar nebărbierită, pectoralii lascivi care  puneau în paranteză androginitatea personajului și, mai ales, burta imensă, așezând, compozițional, toate curbele, terminând cu cele ale ochelarilor de soare care striveau pomeții rotofei.

– Mări-ii!, ‘iepii buórdiei!

notă: este, evident, tipul de personaj care scrie pe felicitarea oferită la aniversarea zilei de naștere ”cu ocazia zilei onomastice îți urez la mulți ani!”

Published in: on Luni, 15 August 2016 at 13:15  Lasă un comentariu  

am plecat… am treabă

Cum spuneam, am treabă 🙂 Am plecat de-aici!

(mai mult…)

Published in: on Miercuri, 2 Septembrie 2015 at 9:41  Comments (7)  

Protejat: gândul pururi la ea

Acest conținut este protejat cu parolă. Pentru a-l vizualiza te rog să introduci parola mai jos:

Published in: on Luni, 23 Aprilie 2012 at 11:36  Introdu parola pentru a vizualiza comentariile.  

însemnare astăzi

Întâia taină pentru ca aceste însemnări ne(-)însemnate să nu se stingă totuşi ar fi să las un semn aici în fiecare zi. Oricare ar fi el.

Fără îndoială, acesta poate fi şi doar un vestmânt purtat dinainte pentru un dinlăuntru eliptic. Privind lucrurile de la o mai mare distanţă, să spunem de dincolo de v(o)alul zi-noapte, nu ar trebui să institui această instanţă, doar că uneori form(ul)a salvează fondul (lăsând deoparte, deocamdată, orice discurs legat de metodă), de aceea pot, cel puţin ca exerciţiu (de metodă?), să îmi propun o atitudine la nivel formal.

Felul practic în care aş putea face acest lucru ar fi o oarecare schimbare de autopercepţie; alta, da. Să presupun, de pildă, că la sfârşitul unei zile trebuie să închei un ciclu. Să mă gândesc la mine ca la un emerobiot, un soi de e(fe)mer(o)id(ă).

[să mă găsesc, adică, acolo, la celălalt capăt al registrului propriu, privind înapoi spre durabilitate]

Published in: on Marți, 15 August 2006 at 1:03  Lasă un comentariu