eu am votat; voi?…

Nu are legătură cu Obama şi nici cu alte alegeri, dar am fost la vot. Am citit pe undeva, poate chiar pe site-ul I love Bucharest, despre expoziţie şi astăzi am ajuns la subsolul Cărtureşti – Verona să văd ce se pregăteşte pentru staţia de metrou de la Piaţa Victoriei şi să votez ce îmi place (deşi detest clasamentele, e şi aceasta o manieră de a exprima o opinie). Trebuie să spun că am fost plăcut impresionat, mă aşteptam doar la câteva intervenţii din registrul celor de la Gară (care nu sunt neapărat neizbutite, dar acesta este alt subiect).

Astăzi, doar un teaser (nu am avut aparatul de fotografiat la mine, iar pozele cu telefonul nu sunt chiar o soluţie). Fotografiile de pe site-ul lor sunt mai reuşite, nu doar pentru că atunci când am ajuns eu în galerie o parte din spoturi nu mergeau sau erau stinse, două panouri erau acoperite de un ecran de proiecţie pregătit pentru un alt eveniment organizat în după-amiaza asta şi într-un colţ începuse un fel de şedinţă iar moderatorul m-a rugat politicos să îi scuz, adică să caut alt loc în care să mă joc. Penibil.

Cum spuneam, mi-a plăcut şi aş vrea să scriu zilele acestea mai mult, deocamdată doar semnalez; mâine e ultima zi a expoziţiei.

subteran (4)

pagini din carnetul Moleskine

Vine o vreme când aracii de care spânzuri în camera prelungă, metalică, pelviană cu care călătoreşti pe sub pământ se transformă în atele, prind gust de proteze, frumos desenate, de altfel, pe ceaţa de pe ochii tăi copiată dintr-un ierbar Art Nouveau, dar pe care contururile inspirate nu le salvează totuşi de la condiţia de grefe respinse.

subteran (3)*

sau

manual ilustrat de trecut strada – 14

cobor în galerie. zumzetul neoanelor, pe care acum nu-l aud, doar îl văd, virează totul în albastru. e bine, mă gândesc, îmbătrâneşte universul mai greu dacă îi suprascriem migraţia bathocromică.

peretele metalic şi rece se întinde până departe – nu îl pot cuprinde cu privirea – şi împarte lumea în două.

(de câte ori se împarte lumea în două eu am o strângere de inimă şi o problemă de opţiune, chiar dacă nimeni nu mă întreabă nimic.)

subteran (2)

sau

manual ilustrat de trecut strada – 8

zilele trecute*

Avea nişte pantaloni mai roşii decât un foc de armă şi stătea mai crăcănată decât oricare bărbat din metrou, din cauza asta ocupa două locuri, chiar cele de lângă uşile din faţa mea, dar nu părea să-şi facă probleme.

subteran

sau

manual ilustrat de trecut strada – 7

mijlocul lui octombrie*

Poartă ghete de baschet albe, decorate pe glezne cu un cap solarizat de fată blondă şi legate cu şireturi roz, are ciorapi fini de culoarea pielii şi o fustă verde închis bufantă, iar peste toate o haină sobră, cu linii simple, bătrâneşti, maro închis. Este tânără, are o figură atrăgătoare, frumos trasată, stă aşezată pe o banchetă în faţa mea în metrou şi citeşte foarte atentă, încordată chiar, “Totul despre sex”, carte pe care a scos-o dintr-o pungă de hârtie imprimată McDonalds.

Lângă mine, o blondă îmbrăcată în roz, ca pentru discotecă, cu buricul la vedere, vociferează alert, în cascade acute de curcă şi puţin în falset, povestindu-i fără întrerupere ceva partenerului ei îmbrăcat ca pentru stadion.

Aerul irespirabil are ceva dintr-un cuib de reptilă.