dimineață de ghindă

Ploaia calmă ascute culorile în jurul lacului gri.

Parchetul de stejar își plimbă fladerul în lungul trupului meu, îl simt cum stau așa, întins pe jos, acolo unde lumina dimineții încălzește verdele ascuns în lemnul bine șlefuit, așternut peste pământul prelung al camerei sau învelind grafitul creionului. Cresc ghinde din lemnul pe care stau întins, ai dreptate, iar frunzele își lipesc de mine palmele lor ude; și calde. Ghindele sunt încă verzi, am așezat trei dintre ele în palma deschisă a frunzei în care-mi ghicesc ziua; drum de dimineață, o dimineață de ghindă.

Niciodată până astăzi nu mi-am privit creioanele așa: brunul de ghindă, aprins, verdele crud dar puțin ars de uscăciunea verii, amândouă urcând din seva stejarului întins dintotdeauna la picioarele mele și îngreunate de umbra grafitului înfășurat în lemn încă mirosind a pădure umedă.

vorbe în aer

(minutul rupt)

uite, le scriu aici, pe zidul ăsta:

trupul ăsta în care sunt acum are prea multe uși; ce e dincolo de ele invadează ce e dincoace de ele și-mi moaie învelișul proaspăt uscat la aer curat în panică rece; corpul zice că nu el, că e de dincolo de el; că el e doar o ușă

sânge de iarbă

sau

Rondul de Dimineață

. . : : mă aflu:

pe terasa dinspre răsărit, unde casele și norii ascund deja soarele de dimineață

. . : : beau:

un ceai Mate Green

. . : : miros:

acum cerneala proaspătă pe caietul deschis la o pagină virgină, aleasă la întâmplare, și aceasta cu mirosul ei, totul sub o palidă adiere cu iz de pește

. . : : gust:

sărat pe buze

În parcul de sub ulmi au cosit iarba.

Aerul, încărcat de sare urcând dinspre Lac, scotea aroma din iarba încă sângerândă, culcată la pământ; nările mi se treziseră la amintirea vremurilor în care îmi făceam colibă din fânul proaspăt cosit și îmi fremătau în aerul încărcat de savoare.

Mai jos, lângă Lac, aproape de felinarul alb al debarcaderului, am găsit primii maci înfloriți, de-abia spărgând bobocii, cu petalele sângerii încă fragede. Opiumul trăgea la mal toată seva depărtărilor de dincolo de orizontul unde lacul devenea cer în spatele sprâncenei palide și subțiri a pădurii.

Hat’s Stargate Effect

sau

un comentariu care nu a trecut prin portiţa lui Puck

Puck ne strecoară o poveste cu Leonard Cohen – frumoasă poveste – în sertarul ei cu fluturi; am vrut să îi răspund acolo, dar m-am împiedicat în ceva mărăcini puşi în poartă să împiedice roboţeii şi oamenii răi să-i intre în ogradă, aşa că scriu aici.

Se întreba la sfârşit dacă înţelege cineva ceva din ce scrie ea acolo. Eu cred că înţeleg; “cred”, pentru că în principiu am dubii şi nu mai încerc să trec peste asta; dar înţeleg aşa cum am înţeles şi când am citit la ea primele rânduri pe care le-a scris după concert, de-am stat pe urmă cu Cohen în urechi toată ziua şi am deschis de câteva ori dulapul să văd dacă nu am totuşi o pălărie pe-acolo.

doar două momente

scrisoare pierdută demult printre dealurile amintirilor din călătorie

(foaie regăsită în caietul Moleskine, la un ceai Rooibos)

1.

Dimineaţa să priveşti galben, mult galben, un galben copt, ardent, saturat, mustind de lumină.

Să umpli pentru asta un câmp de floarea-soarelui la care să te uiţi dinspre răsărit, să vezi toate pălăriile de cadmiu topit întoarse spre tine (te poţi gândi pentru o vreme că sunt chiar spre tine întoarse), aprinzându-ţi retina împotriva voinţei tale, împotriva contracţiilor antigenezice ale  irisului.

doar două personaje*

de ce nu am făcut nimic?

Privesc încă razele soarelui care, muiate în paharul de cognac, ajung să deseneze dincolo de el, peste fladerul brun închis al mesei de nuc, contracurbe baroce în nuanţe aprinse, de toamnă. M-am aşezat la una dintre puţinele mese din grădină încă scăldate în soarele de după-amiază, sub gutuiul din care, din când în când, la câte o rafală de vânt, cade îndesat câte un fruct greu, dens, dat în pârg. Ştiam şi fără asta că liniştea mea este închisă strict între două paranteze drepte, cu tencuiala jupuită de pe ele, dar ferme.

doar două paragrafe

puls

Eu nu știu asta și nici nu sunt cel care le-a zidit acolo, dar lucrurile frumoase, pentru care merită să trăiești, sunt ascunse undeva dincolo de pereții care mă ascund pe mine dincoace de ei. Acesta este un secret ascuns la rândul lui cu grijă în pereții craniului meu neazvârlit încă de pereții din jur colorați în nuanțe de osuare.

Din când în când, din senin, în ziduri se cască ferestre de senin precum golurile de cer dintre nori. De acolo vin cuvintele frumoase. Și muzica aceasta, culorile vii și mirosul dimineții de toamnă. De acolo vii și tu, din soarele care inundă atriumul stâng cu peristil ionic profund feminin. Apoi ferestrele mitrale se închid, se strâng și lumina lor se șterge și ea. Ce puls am, doctore?

glissando

sau

cafeaua de dimineaţă – 2

10 minute în Pub

Dimineaţă. Spre prânz. La masa din dreapta mea, un bărbat de o vârstă incertă consulta, fără să ascundă asta, o revistă porno legată în coperţi înalte, elegante, pe care o avea deschisă la o pagină cu o compoziţie grafică foarte dinamică, plină de close-ups şi scene extrem de senzuale; părea mai curând un catalog sau un meniu, pentru că, la un moment dat, cu ochii aproape nedezlipiţi de paginile colorate, o chemă pe chelneriţă să comande.

abur

. . . : : ascult:

Suita în Do Minor de Marin Marais (din “Muzică pentru Violă – pentru Regele-Soare”) și darabane undeva, în curtea din spate

. . . : : beau:

un cognac dintr-un pahar cu picior și gura foarte îngustă; aburii urcă în pahar ca printr-un horn încins de sobă în toiul sărbătorilor de iarnă

. . . : : miros:

altfel (fără să știu cum să definesc asta și fără măcar să mă străduiesc)

Aburii parfumului dizolvă limitele.

Să luăm coniacul acesta franțuzesc pe care nu l-am mai încercat până acum, de exemplu. Admirabil, deși nu tocmai potrivit acestui moment (ce ar putea oare să se potrivească acestui moment în care noțiunea de potrivire plutește undeva dincolo de tavanul pe care desenez rotocoale de fum cu vârful genelor?).

Am primit un parfum nou de la cineva care nu mă cunoaște prea bine (cum ar putea? cînd și eu încă mai am probleme cu asta) și care nu ar fi știut probabil nici ce carte să îmi cumpere (dacă nu ar fi folosit o rețetă universală de tipul capetelor de afiș din revistele ușurele de diseminare) sau ce CD cu muzică (dacă nu ar fi fost un passe-par-tout de sezon); cu o cămașă e mult mai simplu, de exemplu, ai nevoie doar de niște date concrete, pozitive, măsurabile (dacă scapi de capcana culorilor și a modelului; dacă!); parfumul e altceva.