doar două momente

scrisoare pierdută demult printre dealurile amintirilor din călătorie

(foaie regăsită în caietul Moleskine, la un ceai Rooibos)

1.

Dimineaţa să priveşti galben, mult galben, un galben copt, ardent, saturat, mustind de lumină.

Să umpli pentru asta un câmp de floarea-soarelui la care să te uiţi dinspre răsărit, să vezi toate pălăriile de cadmiu topit întoarse spre tine (te poţi gândi pentru o vreme că sunt chiar spre tine întoarse), aprinzându-ţi retina împotriva voinţei tale, împotriva contracţiilor antigenezice ale  irisului.

Călătorii în absurd

pagini din carnetul Moleskine

1.

L-am văzut foarte clar când a citit din goana maşinii panoul mare de pe marginea drumului; stăteam în dreapta lui şi făceam deja un exerciţiu din a-i anticipa reacţiile.

draWalking 2

Am primit un nou carnet Moleskine, cu hârtie groasă pentru schiţe (îi mulţumesc din nou, aici!…); primele schiţe le-am făcut în tren.

1.

Femeia din faţa mea, aşezată pe bancheta din celălalt capăt al compartimentului, avea faţa supraimpresionată de lumina soarelui la apus; era una din scenele care ar fi aruncat o explozie de culoare pe o pânză a lui Monet, de data aceasta la apusul soarelui; da, aş fi putut să intitulez schiţa “Impressions. Coucher de soleil” (proportions gardées, quand-même!); umbra din locul în care eram eu aproape că îmi oferea confortul din spatele unui obiectiv montat pe o cutie obscură a fraţilor Lumière, dar nu soarele de pe faţa ei a fost ceea ce m-a impresionat cel mai mult în momentul acela, ci felul în care volumele încordate ale arcadelor ei lăsau să curgă prin fereastra trenului, în baia sângerie a apusului, orizontul.

subteran (4)

pagini din carnetul Moleskine

Vine o vreme când aracii de care spânzuri în camera prelungă, metalică, pelviană cu care călătoreşti pe sub pământ se transformă în atele, prind gust de proteze, frumos desenate, de altfel, pe ceaţa de pe ochii tăi copiată dintr-un ierbar Art Nouveau, dar pe care contururile inspirate nu le salvează totuşi de la condiţia de grefe respinse.