Hat’s Stargate Effect

sau

un comentariu care nu a trecut prin portiţa lui Puck

Puck ne strecoară o poveste cu Leonard Cohen – frumoasă poveste – în sertarul ei cu fluturi; am vrut să îi răspund acolo, dar m-am împiedicat în ceva mărăcini puşi în poartă să împiedice roboţeii şi oamenii răi să-i intre în ogradă, aşa că scriu aici.

Se întreba la sfârşit dacă înţelege cineva ceva din ce scrie ea acolo. Eu cred că înţeleg; “cred”, pentru că în principiu am dubii şi nu mai încerc să trec peste asta; dar înţeleg aşa cum am înţeles şi când am citit la ea primele rânduri pe care le-a scris după concert, de-am stat pe urmă cu Cohen în urechi toată ziua şi am deschis de câteva ori dulapul să văd dacă nu am totuşi o pălărie pe-acolo.

o nouă bibliotecă virtuală

Am aflat ieri, mai întâi pe calea aerului, apoi a sârmei, că s-a lansat o nouă bibliotecă virtuală. Eu, cum am auzit, m-am şi repezit, nu neapărat la un fursec şi-un vin, dar la sindrofii din astea din buricul degetelor nu pot să mă abţin, mai ales că puck încă nu şi-a deschis librărie şi eu tot eram cu ibricul de ceai fierbinte în mână fără să mă pot hotărî unde să mă aşez.

Sigur, încă spoiau pereţii iar andrisantul lipsea, aşa că le-am scris imediat împricinaţilor despre neînţelegere şi adâncul meu neajuns. Am primit imediat misivă de iertăciune, au corectat omisiunea şi m-au anunţat că târnosirea este de-abia mâine; adică astăzi, după orologiu. Eu le-am mulţumit de vestirea făr’ de care n-aş mai fi aflat de aşa faptă însemnată şi acum aştept să văd mâine duium de bucoavne, desene, picturi, manuscrise, izvoade muzicale, ba chiar de-la-sine-cântătoare, minune mare, pe pereţii ceainăriei mele atârnate în fire de funigei, la ceasul soarelui molcom, în spatele zeţăriei mele mecanice, tot acolo, iacă.

Later edit: îmi plăcea ideea, dar nu mai aştept nici o bibliotecă acolo, e clar că s-au  încurcat pe drum.

eu am votat; voi?…

Nu are legătură cu Obama şi nici cu alte alegeri, dar am fost la vot. Am citit pe undeva, poate chiar pe site-ul I love Bucharest, despre expoziţie şi astăzi am ajuns la subsolul Cărtureşti – Verona să văd ce se pregăteşte pentru staţia de metrou de la Piaţa Victoriei şi să votez ce îmi place (deşi detest clasamentele, e şi aceasta o manieră de a exprima o opinie). Trebuie să spun că am fost plăcut impresionat, mă aşteptam doar la câteva intervenţii din registrul celor de la Gară (care nu sunt neapărat neizbutite, dar acesta este alt subiect).

Astăzi, doar un teaser (nu am avut aparatul de fotografiat la mine, iar pozele cu telefonul nu sunt chiar o soluţie). Fotografiile de pe site-ul lor sunt mai reuşite, nu doar pentru că atunci când am ajuns eu în galerie o parte din spoturi nu mergeau sau erau stinse, două panouri erau acoperite de un ecran de proiecţie pregătit pentru un alt eveniment organizat în după-amiaza asta şi într-un colţ începuse un fel de şedinţă iar moderatorul m-a rugat politicos să îi scuz, adică să caut alt loc în care să mă joc. Penibil.

Cum spuneam, mi-a plăcut şi aş vrea să scriu zilele acestea mai mult, deocamdată doar semnalez; mâine e ultima zi a expoziţiei.

Luna LuNu

Ştiu că m-am trezit târziu şi de data asta, dar cum “târziu” e numele meu mic scris şi el cu literă mică, nu mă mai mir. Iată ce aş fi vrut să scriu:

Luna noiembrie este NaNoWriMo, “National Novel Writing Month” (Luna Naţională de Scris Nuvele (aş prefera, sau) / Romane, să spunem, dar traducerea brută nu avantajează; mă gândeam, de exemplu, la LuNu, în loc de luna, adică Luna Nuvelelor).

Evenimentul este organizat internaţional, cu site oficial, tradiţie, reguli, mulţi participanţi deja, comitete locale, municipale… şi bineînţeles că România nu apare încă pe listă, cum nici limba română nu se găseşte între limbile oficiale, dar asta nu mă deranjează acum atât de tare.

Ideea este simplă, în esenţă (aş fi preluat principiile de pe site-ul oficial, dar invitaţia de pe WordPress sună mai succint):

Festivalul de Muzică Veche – ziua 1

Din seria lucrurilor pe care anul acesta am reuşit să le fac după ce ani de zile, în mod inexplicabil, nu mi-au ieşit, în seara asta am ajuns la deschiderea Festivalului de Muzică Veche de la Bucureşti!

Eram deja la Biserica Anglicană cu o jumătate de oră înainte de începerea concertului susţinut de Ansamblul Baroc Transilvania, prima formaţie din programul festivalului, cu toate acestea am găsit sala plină. M-am bucurat totuşi că am ajuns mai devreme, pentru că îmi place să urmăresc pregătirile, mai ales într-o sală mică, fără culise.

cele mai ‘rele’ cafele

De mult vreau să scriu despre asta, de fapt de-abia aşteptam o ocazie! Şi-mi apare într-o zi în cadrul uşii compartimentului barmanul din tren, cu hainele lui soioase, cu dulcegăriile lui exagerate, cu zâmbetul larg şi ştirb de la prea multă ciocolată ascunsă sub tejghea, servindu-mi din nou subiectul pe tava de plastic stigmatizată în câteva locuri de ţigările uitate aprinse: “O cafeluţă caldă? Naturală?”. După ce am luat prima gură din zeama călduţă, s-a deschis, căscată forţat de zâmbetul lui, poarta către întreaga serie de episoade pe care se pusese praful de atâta vreme.

“noua literatură”*

Aştept de mult evenimentul, de când am aflat despre echipa câştigătoare (căreia îi doresc mult succes), iar astăzi m-am numărat printre cei prezenţi în Sala de Marmură (nu înţeleg de ce încă îi mai spunem aşa unei săli cu lambriuri de lemn pe pereţi) din complexul expoziţional unde a avut loc lansarea, în cadrul Târgului Internaţional Gaudeamus.

Mi-a făcut plăcere să îi privesc şi să îi ascult aşa, la început de drum: câţiva studenţi, emoţionaţi de lucrul pentru prima oară într-o redacţie, adunaţi în jurul unor nu-tocmai-veterani încântaţi la rândul lor de colaborarea la o asemenea revistă alături de o echipă cu adevărat tânără.

Îmi dau seama că nu am cum să scriu despre asta, tocmai pentru că din această cauză m-am dus acolo, ştiind că nu voi putea să citesc undeva despre starea lor din care am vrut să gust ca din vinul fiert la care ne-a invitat, la iarnă, una din fetele din redacţie; nu se ştie cine dă vinul, cine scorţişoara, când, dacă este vorba de fapt despre vin fiert sau e doar un abur în aer, nu ştiu dacă se ştie exact unde vor lucra la iarnă – poate în acelaşi birou de la Uniune, total rupt din context, lăsat să fie lumina insolită în care să apară cei care lucrează la revistă.

________________

* “noua literatură“, revista editată de Uniunea Scriitorilor din România; editor coordonator: Luminiţa Marcu; editori: Ana Chiriţoiu, Igor Mocanu; art director: Mihaela Şchiopu.

(divina) commedia dell’arte, actul III

Artele încă îşi mai dau mâna prin câte un colţ de oraş, prin câte o piaţă sau la adăpostul unui palat, de multe ori pe fundalul unor ruine.

I sell nothing!! I sell absolutely nothing!…

I sell nothing!! I sell absolutely nothing!…, trimisa de pe Flickr de emerobiot.

Am fost astăzi din nou la Zilele Bucureştiului. Îmi este însă foarte greu să scriu despre asta; mi-a făcut plăcere sau m-a întristat? Faptul că în câteva case din zona istorică începe să pulseze viaţa unui centru de oraş este imediat completat de imaginea dezolantă a ruinelor de la Curtea Veche şi mai ales a caselor din jur.