cahier d’études pour Kiki

seulement deux esquisses

Le cahier d’esquisses reposait sur le caillebotis ardent dans la lumière de l’après-midi. À côté, mon crayon que j’ai acheté, il y a un siècle, dans les ruelles de Montmartre; le graphite je l’ai brûlé moi-même et ses traces coagulés sur le papier à grain fin attendent le violon.

doar două imagini – 2

toamnă dincolo de gratii

doar două motive

Nu scriu pentru că nu am un halat de casă cu revere şi manşete de mătase şi pentru că nu mă trezesc la patru dimineaţa pentru asta, ci mă duc la culcare la ora aia după ce aerisesc puţin şi aerul rece amestecat în cântecul din zori al păsărilor îmi răscoleşte pe birou titlurile goale şi paragrafele orfane de titlu ca pe nişte aripi palide fără trup.

Nu este acesta cel mai potrivit moment să vin cu o explicaţie în faţa oglinzii în timp ce îmi întind pe faţă cremă inhibant de albă de hârtie puternic solarizată în loc de spumă de ras şi aştept lama să îmi rescrie chipul, nu-i aşa?

doar două personaje*

de ce nu am făcut nimic?

Privesc încă razele soarelui care, muiate în paharul de cognac, ajung să deseneze dincolo de el, peste fladerul brun închis al mesei de nuc, contracurbe baroce în nuanţe aprinse, de toamnă. M-am aşezat la una dintre puţinele mese din grădină încă scăldate în soarele de după-amiază, sub gutuiul din care, din când în când, la câte o rafală de vânt, cade îndesat câte un fruct greu, dens, dat în pârg. Ştiam şi fără asta că liniştea mea este închisă strict între două paranteze drepte, cu tencuiala jupuită de pe ele, dar ferme.

doar două paragrafe

puls

Eu nu știu asta și nici nu sunt cel care le-a zidit acolo, dar lucrurile frumoase, pentru care merită să trăiești, sunt ascunse undeva dincolo de pereții care mă ascund pe mine dincoace de ei. Acesta este un secret ascuns la rândul lui cu grijă în pereții craniului meu neazvârlit încă de pereții din jur colorați în nuanțe de osuare.

Din când în când, din senin, în ziduri se cască ferestre de senin precum golurile de cer dintre nori. De acolo vin cuvintele frumoase. Și muzica aceasta, culorile vii și mirosul dimineții de toamnă. De acolo vii și tu, din soarele care inundă atriumul stâng cu peristil ionic profund feminin. Apoi ferestrele mitrale se închid, se strâng și lumina lor se șterge și ea. Ce puls am, doctore?

doar două imagini