andante în modul ionic

atelierul de sculptură

Plouă.

Pelerina mi-o scutur aruncând pete gri peste schițele murdare de matrițe pironite pe zidul care tot umed rămâne și în cele mai însorite zile. Igrasia de aici are ceva ce-mi urcă în vene, nu car praful ăsta cu mine peste tot, dar pigmenți răscoliți de pe aripile împietrite ale caselor pe jumătate îngropate mi se lipesc de palme.

Cobor în șopron. În curtea din spate măcar este liniște și dacă n-ar fi ploaia, această binefăcătoare liniște curgătoare, atelierul ar înlemni timpul în ornice. O parte din unelte sunt încă răvășite. Mă împiedic de câteva în drum, mă întreb cum le-am putut lăsa așa, de parcă aș fi ieșit pentru un an sau doi să-mi fac o supă și când să mă-ntorc la treabă a dat o ploaie. Ca acum.

cuvinte

Nu știu de ce scriu.

ruliu

sau

manual ilustrat de trecut strada – 16

 

. . : : în pod,

peretele de paiantă cu amintiri prăfuite

 

statui

sau

manual ilustrat de trecut strada – 15

 

. . . : : planşa XXX.a:

. . . : : statui : : . . .

 

. . . : : planşa XXX.b:

. . . : : detalii statui : : . . .

 

mere verzi

..:: Later-post pentru 4 septembrie:

Merele erau pe birou în continuare dimineaţă; am încercat şi o versiune digitală. A durat mai puţin şi mi s-a părut că a şi ieşit mai bine. În plus, nu am avut probleme cu fixarea, i-am dat “save”.

Cred că nu prea mai sunt sigur pe mine şi îmi e mai uşor să lucrez digital; m-am şi obişnuit aşa, mi-am dat seama de asta scriind în jurnalul analog (bine, să-i spunem jurnalul pe hartie), nu mai gandesc la fel de bine înaintea stiloului şi mă surprinde atunci când nu pot să selectez, să schimb sintaxa, să reformulez, să dau un “undo”… la fel şi când desenez, mă simt mai în largul meu când pot arunca elementele grafice în compoziţie şi apoi să mă pot juca liber cu ele, să gradez, să ordonez, să restructurez, să “aduc în faţă”, să estompez… am rămas zilele trecute dezarmat în faţa definitivului unei acuarele care se usca sub ochii mei şi arăta altfel decât aş fi vrut. Evident sunt mult mai puţin sigur pe mine; reversul digitalului…

Mă gândeam să renunţ la publicarea schiţelor; chiar şi la blog; dar de acolo vin. Şi nu ar fi in spiritul “good green morning”.