eu am votat; voi?…

Nu are legătură cu Obama şi nici cu alte alegeri, dar am fost la vot. Am citit pe undeva, poate chiar pe site-ul I love Bucharest, despre expoziţie şi astăzi am ajuns la subsolul Cărtureşti – Verona să văd ce se pregăteşte pentru staţia de metrou de la Piaţa Victoriei şi să votez ce îmi place (deşi detest clasamentele, e şi aceasta o manieră de a exprima o opinie). Trebuie să spun că am fost plăcut impresionat, mă aşteptam doar la câteva intervenţii din registrul celor de la Gară (care nu sunt neapărat neizbutite, dar acesta este alt subiect).

Astăzi, doar un teaser (nu am avut aparatul de fotografiat la mine, iar pozele cu telefonul nu sunt chiar o soluţie). Fotografiile de pe site-ul lor sunt mai reuşite, nu doar pentru că atunci când am ajuns eu în galerie o parte din spoturi nu mergeau sau erau stinse, două panouri erau acoperite de un ecran de proiecţie pregătit pentru un alt eveniment organizat în după-amiaza asta şi într-un colţ începuse un fel de şedinţă iar moderatorul m-a rugat politicos să îi scuz, adică să caut alt loc în care să mă joc. Penibil.

Cum spuneam, mi-a plăcut şi aş vrea să scriu zilele acestea mai mult, deocamdată doar semnalez; mâine e ultima zi a expoziţiei.

doar două imagini – 2

toamnă dincolo de gratii

le café au coin

sau

manual ilustrat de trecut strada – 22

La seule chose qui me monte ces derniers matins, dans le seul endroit ouvert à cette heure-ci.

Accoudé au zinc, je regarde à travers les vapeurs du café et la vitrine saure les voitures en passant au long de la ruelle en vol métallique oxydé dans la rosée du matin; je choisis, des taches passagères, tous les bruns et je les brunis en prenant une longue seconde pour chacun à part, surtout les rougeâtres, mais les jaunissants aussi. Ayant déjà salis mes mains, je joue un peu avec le paysage au fond et, sans laver les doigts encore, je lui téléphone.

Festivalul de Muzică Veche – ziua 1

Din seria lucrurilor pe care anul acesta am reuşit să le fac după ce ani de zile, în mod inexplicabil, nu mi-au ieşit, în seara asta am ajuns la deschiderea Festivalului de Muzică Veche de la Bucureşti!

Eram deja la Biserica Anglicană cu o jumătate de oră înainte de începerea concertului susţinut de Ansamblul Baroc Transilvania, prima formaţie din programul festivalului, cu toate acestea am găsit sala plină. M-am bucurat totuşi că am ajuns mai devreme, pentru că îmi place să urmăresc pregătirile, mai ales într-o sală mică, fără culise.

doar două personaje*

de ce nu am făcut nimic?

Privesc încă razele soarelui care, muiate în paharul de cognac, ajung să deseneze dincolo de el, peste fladerul brun închis al mesei de nuc, contracurbe baroce în nuanţe aprinse, de toamnă. M-am aşezat la una dintre puţinele mese din grădină încă scăldate în soarele de după-amiază, sub gutuiul din care, din când în când, la câte o rafală de vânt, cade îndesat câte un fruct greu, dens, dat în pârg. Ştiam şi fără asta că liniştea mea este închisă strict între două paranteze drepte, cu tencuiala jupuită de pe ele, dar ferme.

Germinație

sau

Mise-ǽ(n)-Reli(u)re – 1

…

Scuturându-mă de colbul din Ulița Mare și vorbele poleite prinse prin bolțile zărăfiei de unde am ieșit mai iute ca vîntul, de peste drum de Fondachia lui Vodă Șerban (ridicată, după cum umblă vorba prin Târgul de Sus, pe visele stolnicului, fratelui său), las pe o parte zidurile sfărmate ale Hanului Grecilor (nu mai puțin plină de negustori nici mănăstirea lor decât locurile zlătarilor și zarafilor, dar nu le-am mai căutat gâlceavă acum) când apuc săltat pe Ulița Nămțască, mai la vale, cu gând să intru în Prăvălia Hartularilor pentru dreaptă pravilă și ablațiune.