poemul de sâmbătă – 1

Am văzut mai întâi la White Noise, mi-a plăcut mult ideea și mi-am propus să o preiau imediat (lucru dificil pentru mine, pentru că am reacții lente aici și scriu greu, am demonstrat). Apoi am regăsit-o și la Caligraf (un blog de dată foarte recentă care m-a captivat de la început) și am înțeles că totul a pornit de la Luiza, cu o lună în urmă. Astăzi am găsit un poem (de fapt mai mult decât atât) și la Puck, așa că m-am hotărât să pornesc și eu seria Poemelor de Sâmbătă cu un Sonet al lui Michelangelo*.

răspuns lui crisp

sau

despre proiectul G.U.F.

un prim punct de vedere

Motto:
”Aş vrea să inventez greşeli de unică folosinţă şi să le distribui gratuit dimineaţa devreme.
Astfel, când mă fac mare, regretele se vor fi demodat.”
(crisp, ”Timpul meu este preatârziul”, în ”eraser crumbs”)

Încă nu cunosc foarte bine legile comentariilor din gumă, am încercat să las câteva rânduri printre firmiturile lui crisp, am scris și de fapt s-a șters tot… sau poate doar mie mi s-a părut că am scris, când de fapt însumi am șters. Așa ajung la întrebarea care mi s-a tot șters din memorie în ultima vreme: când scrii cu guma, de fapt scrii sau ștergi a scriere?

Acum încerc să scriu din nou aici, din memorie, ceea ce mai devreme mi se părea că scriam din litere, deși memoria mea pare adesea o formă desăvârșită a uitării; o bună dovadă este și faptul că, dacă nu descopeream întâmplător astăzi aceste rânduri, nu știu dacă m-aș mai fi întors la acest proiect.

Drumul spre Greșelile de Unică Folosință e de fapt drumul spre perfecțiune.

Paște fericit tuturor ortodocșilor!

”lumânări în catedrală”

Parcul Herăstrău, în plimbările de primăvară, aprilie 2007.

© arhitectul.wordpress.com, 2009

Inspirat de felicitarea lui Puck

Hat’s Stargate Effect

sau

un comentariu care nu a trecut prin portiţa lui Puck

Puck ne strecoară o poveste cu Leonard Cohen – frumoasă poveste – în sertarul ei cu fluturi; am vrut să îi răspund acolo, dar m-am împiedicat în ceva mărăcini puşi în poartă să împiedice roboţeii şi oamenii răi să-i intre în ogradă, aşa că scriu aici.

Se întreba la sfârşit dacă înţelege cineva ceva din ce scrie ea acolo. Eu cred că înţeleg; “cred”, pentru că în principiu am dubii şi nu mai încerc să trec peste asta; dar înţeleg aşa cum am înţeles şi când am citit la ea primele rânduri pe care le-a scris după concert, de-am stat pe urmă cu Cohen în urechi toată ziua şi am deschis de câteva ori dulapul să văd dacă nu am totuşi o pălărie pe-acolo.

ce da şi ce nu

din ciclul “uitate prin sertare”:

Am primit cândva de la puck invitaţia să scriu despre ce îmi place şi ce nu; noroc că treceam pe acolo şi am văzut, că în tăviţele mele argintate ‘geaba căt cu privirea, nimic; şi după ce am văzut, am uitat. Răvăşind astăzi răvaşe prin sertarele mele cu bucluc, găsesc pe un colţ urme de polen şi o aripă de fluture aşa că trag aer în piept, doar lucrul e lesne de-mplinit, cam cum spunea şi alma, şi scriu. Dar nu de-a dreptul, ci aşezat comod într-un solium cu braţe ample lângă fereastra înaltă, cu draperii grele a bibliotecii de la catul întâi din PucKaliKeKlub şi cu rândurile lui puck în mânecă:

Luna LuNu

Ştiu că m-am trezit târziu şi de data asta, dar cum “târziu” e numele meu mic scris şi el cu literă mică, nu mă mai mir. Iată ce aş fi vrut să scriu:

Luna noiembrie este NaNoWriMo, “National Novel Writing Month” (Luna Naţională de Scris Nuvele (aş prefera, sau) / Romane, să spunem, dar traducerea brută nu avantajează; mă gândeam, de exemplu, la LuNu, în loc de luna, adică Luna Nuvelelor).

Evenimentul este organizat internaţional, cu site oficial, tradiţie, reguli, mulţi participanţi deja, comitete locale, municipale… şi bineînţeles că România nu apare încă pe listă, cum nici limba română nu se găseşte între limbile oficiale, dar asta nu mă deranjează acum atât de tare.

Ideea este simplă, în esenţă (aş fi preluat principiile de pe site-ul oficial, dar invitaţia de pe WordPress sună mai succint):

olfActiv

Invitat de Zaza, scriu despre cinci mirosuri; o fac de-abia acum, aburul invitaţiei s-a diluat demult. Nu îmi este prea uşor să scriu nici despre asta, în plus, mirosurile nu mi le prea pot aminti – acum îmi dau seama – decât în amestec cu altele, nu sunt mirosuri primare; li se întâmplă cam ce li se întâmplă şi culorilor.

Leapşa Zazei

Am primit de la Zaza (cu înştiinţare specială, altfel aş fi aflat mai târziu) o nouă leapşă pe care singură şi-a numit-o “caznă”; lucru simplu nu e, oricum. Am răspuns cum m-am priceput. Flinta cuvântătoare – pe care o plimbă doamna în dosul cuferelor cu bucoavne – având două ţevi, leapşa a ieşit dublă, aşa că urmează să răspund şi la leapşa olfactivă. Pentru moment, foc cu foc, leapşa proustiană a Zazei:

două vorbe despre leapşa

post fără link-uri

.

Este vorba de acelaşi chestionar de la post-ul anterior, pe care am refuzat să îl calific (i-aş spune în continuare “oracol”, cu permisiunea Ioanei), dar la care am răspuns; aşa se cheamă, dacă am scris, cum m-am priceput, ceva legat de întrebările alea; pentru o singură întrebare (cu adevărat) importantă am eludat răspunsul şi o fac în continuare: ” Ce părere aveţi despre acest chestionar?“.

Nu doar atât, dar am şi tag-uit în eter, ca să zic aşa; mi-am zis că mai bine-l las să-şi muşte coada decât să continui aşa ceva; problema era însă cum să îndrept unul din capetele lui, pe care-l ţineam eu bine acum, către coada care nu ştiam de unde pleacă; aşa că am încălecat pe-o şa, calul nu mai conta, că aveam grumazul oracolului care încă mi se zvârcolea în mână, ş-am pornit povestea-aşa*:

ieste şi lepşe dânăştieah

notă: scuze pentru titlu şi altele, dar nu m-am putut abţine

Am primit o leapşă; aş putea spune că am luat-o; era să-mi scape oricum, la cât de atent sunt eu cu dashboard-ul… Pentru că nu am nimic împotriva expeditorului, îi dau curs, însă nu-mi doresc să cunosc autorul. De curiozitate m-am mai învârtit prin bloguri după chestii asemănătoare şi aş oferi ca alternativă de răspuns “oracolul” Ioanei Dar să revenim la subiecte, care este 24:

Bucureşti

Am primit de la Lucia invitaţia de a scrie despre Bucureşti şi astăzi mi-am spus că ar fi totuşi timpul să fac asta. În principiu trebuie să dau nişte răspunsuri punctuale, dar vreau să pornesc de la câteva precizări.