o nouă bibliotecă virtuală

Am aflat ieri, mai întâi pe calea aerului, apoi a sârmei, că s-a lansat o nouă bibliotecă virtuală. Eu, cum am auzit, m-am şi repezit, nu neapărat la un fursec şi-un vin, dar la sindrofii din astea din buricul degetelor nu pot să mă abţin, mai ales că puck încă nu şi-a deschis librărie şi eu tot eram cu ibricul de ceai fierbinte în mână fără să mă pot hotărî unde să mă aşez.

Sigur, încă spoiau pereţii iar andrisantul lipsea, aşa că le-am scris imediat împricinaţilor despre neînţelegere şi adâncul meu neajuns. Am primit imediat misivă de iertăciune, au corectat omisiunea şi m-au anunţat că târnosirea este de-abia mâine; adică astăzi, după orologiu. Eu le-am mulţumit de vestirea făr’ de care n-aş mai fi aflat de aşa faptă însemnată şi acum aştept să văd mâine duium de bucoavne, desene, picturi, manuscrise, izvoade muzicale, ba chiar de-la-sine-cântătoare, minune mare, pe pereţii ceainăriei mele atârnate în fire de funigei, la ceasul soarelui molcom, în spatele zeţăriei mele mecanice, tot acolo, iacă.

Later edit: îmi plăcea ideea, dar nu mai aştept nici o bibliotecă acolo, e clar că s-au  încurcat pe drum.

OpenOffice 3.0 lansat deja!

Stăteam închis în biblioteca mea cu reflexii roşietice – nuanţele mele preferate de lemn, până la urmă, cu atât mai mult acum, când toamna mă încarcă în plus cu o sensibilitate aparte faţă de tonurile calde – şi mă gândeam cum să îmi organizez biblioteca virtuală care va trebui, bineînţeles, să o includă in sistemul de referinţe şi pe cea fizică.

După ce m-am tăvălit bine prin câteva wiki-uri mai vechi de-ale mele şi o grămadă de fişiere de lucru lăsate în drum, m-am ridicat, m-am scuturat de praf, am închis şi sistemele predefinite de gestiune a informaţiei prin care lăsasem oricum câteva idei la încolţit, deşi câteva sertare le-am lăsat întredeschise, cum este cel cu eLibPro, chiar dacă nu are şi o versiune pentru Linux, şi m-am întors la platformele deschise (LAMP, mon amour).

Germinație

sau

Mise-ǽ(n)-Reli(u)re – 1

…

Scuturându-mă de colbul din Ulița Mare și vorbele poleite prinse prin bolțile zărăfiei de unde am ieșit mai iute ca vîntul, de peste drum de Fondachia lui Vodă Șerban (ridicată, după cum umblă vorba prin Târgul de Sus, pe visele stolnicului, fratelui său), las pe o parte zidurile sfărmate ale Hanului Grecilor (nu mai puțin plină de negustori nici mănăstirea lor decât locurile zlătarilor și zarafilor, dar nu le-am mai căutat gâlceavă acum) când apuc săltat pe Ulița Nămțască, mai la vale, cu gând să intru în Prăvălia Hartularilor pentru dreaptă pravilă și ablațiune.

dorinţele amnezicului*

___________________________

* un extras din posibilul meu “amnesiac’s wishlist”

Nu cred că am avut vreodată o memorie spectaculoasă; sau cel puţin nu îmi amintesc.

În primii ani de şcoală, profesoara noastră de muzică făcea cu noi audiţii; ne lăsa să ascultăm discuri cu muzică clasică, piese celebre, apoi, după câte o săptămână, ne punea să le recunoaştem.

clasificare

De multă vreme vreau să schimb sistemul de clasificare a informaţiilor pe care îl folosesc; şi pe cel pe care nu-l folosesc. M-am documentat, m-am sfătuit şi cu alţii – nu prea mult, mi-ar fi plăcut un forum pe tema asta, dar nu am investit, probabil, suficient timp, bugetul “problemei” mele nu mi-a permis – şi am ajuns la concluzia că un sistem Dewey generalizat, cu anumite zone specializate dezvoltate în adâncime, ar fi fost soluţia potrivită, urmând să personalizez, să definesc în detaliu şi să încep studiul metodic de implementare.