primele — 3

. . : : ascult: prima piesă pe care am cântat-o anul ăsta

. . : : gust: prima cafea espresso

. . : : privesc: soarele deasupra caselor, puțin după răsăritul leneș, în dimineața târzie, de iarnă

”silueta parcului, dimineața”, fotografie cu un vechi aparat
pe care mi l-am cumpărat în prima zi din an, placă de 1200 puncte, cu granulație fină*

Uneori mai uit de ritualuri. Întoarcerea la tine însuți nu e întotdeauna cel mai lesnicios proces. Dar mi-am amintit cumva, în zorii acestui An Nou, de începuturile surprinse aici, în urmă cu doi ani, apoi după câteva zile și într-un comentariu la Gramo, în care scriam:

”E ca şi când ai ieşi proaspăt din ou în noul an – să spunem… pentru că ştiu că sunt voci care afirmăcă nu e nimic deosebit în ziua de 1 ianuarie faţă de orice altă zi, la limită, soarele urcă la fel cam pe acelaşi cer, ziua are tot atâtea ore, corpul tău e acelaşi cu cel pe care îl aveai cu câteva ore în urmă… sunt de acord cu toate aspectele acestea legate de continuitate despre care iarăşi sunt de acord că putem discuta mult, chiar în contradictoriu; dar e un început de an, atunci, pe 1 ianuarie, şi nu altădată, şi poţi privi începutul şi aşa.
Atunci priveşti în jurul tău, la lucrurile cu care interacţionezi, la lumea în care eşti, microcosmosul tău care îşi are limitele acolo unde vrei tu, priveşti şi în interiorul tău de unde scoţi planurile pentru noul an, şi începi să interacţionezi cu lumea. Dacă nu ai o senzaţie deosebită, poţi ignora momentul, dar…
… am cunoscut – şi am mai scris despre asta – un poet care începea un volum nou la fiecare început de an; formal, parcă prea formal, am putea spune; dar gestul ăla avea voluptatea lui, am gustat-o şi eu alături de el;
… am cunoscut şi alţi oameni cu alte ritualuri, de pildă se îmbrăcau în cel mai bun costum şi se aşezau la birou, începând să lucreze la cel mai drag proiect al lor, într-un ritual care se întâmpla întotdeauna pe 1 ianuarie, dimineaţa, uneori imediat după cheful din noaptea Anului Nou;
… am cunoscut alţii care petreceau întreaga zi de 1 ianuarie în pat, citind, vizionând filme şi refuzând orice întâlniri; la cealaltă extremă, am cunoscut pe cineva care îşi petrecea întreaga zi de 1 ianuarie în vizite şi întâlniri cu prietenii…
… poveştile pot continua. Pe a mea am scris-o parţial, am să mai scriu; în plus, eu o extind (procrastinaţia mea proverbială…) la primele zile din noul an”

Primele fotografii din Sarmatia Minor, în dimineața asta înghețată, dar însorită, au fost acestea:

Primul instrument la care am cântat în acest an a fost chitara acustică (am o Hohner de care sunt îndrăgostit și pe care o țin în birou, lângă mine, tot timpul).

Prima piesă pe care am cântat-o anul ăsta, cum spuneam, aleasă destul de anacronic, dar asta mă caracterizează uneori, a fost ”Estate”, versiunea lui Joao Gilberto, în care mi-am înnodat puțin degetele…

Primul album pe care l-am ascultat a fost ”The Infinite Desire”, Al DiMeola, 1998 (cu Steve Vai la chitară în “Race With Devil on Turkish Highway”, Herbie Hancock la pian în ”Istanbul”, Peter Erskine la tobe din când în când…).

Pentru că mi-a recomandat Al DiMeola, primele imagini pe care le-am căutat au fost lucrările lui Andrea Vizzini, pe care așa l-am descoperit.

Eu nu am desenat încă nimic… Va trebui să fac asta și voi publica schițele aici. Deocamdată, nimic… Mea culpa!

Prima carte din care am citit: ”De l’Esprit. Heidegger et la Question”, Jacqes Derrida. Sigur, din mica mea bibliotecă Aldiko, ascunsă în podul palmei (podul casei e plin de vechituri). Volumul l-am pregătit în Calibre.

Și, pentru că tot am ajuns aici, primul blog din care am citit și pe care nu îl am în lista de bloguri favorite a fost ”Taking note”, o colecție de studii și eseuri despre scriere, unde am găsit articolul ”Derrida on Handwriting and Typewriters”, publicat cu peste doi ani în urmă, și altele două, oarecum înrudite ca tematică (primul, ”Typewriters and Thinking”, iar al doilea, ”Adorno and Nietzsche on Thinking with a Typewriter”).

Evident că primele rânduri de jurnal le-am scris în carnetul meu zen din Ubuntu… Aștept inspirația care să mă ajute să pregătesc, în șopronul din spatele zețăriei, alt set de hârtii pentru vechea mașină mecanică de scris, pe care să o scutur de praf și să o cobor din pod.

Mă opresc acum aici și las pe oricine vrea să scrie despre primele gesturi semnificative de la începutul de an să o facă, la fel ca în anii trecuți.

* Camera360 pe Android, de la PinGuo Inc.