apus

sau

poemul de sâmbătă — 20

astăzi, sub un voal
de opal
soarele apune
în grabă,
între două geamantane de sticlă,
pe celălalt mal,

acolo unde orizontul cu un ac
și-a gravat –
în crepusculul care
fără cochilie, ca un limax, alunecă-n lac,
alunecă-n mare –
tremurul iernii
pe cer,
în dantele-ncărcate
cu toate umbrele pământului ars
de sub pleoapa de ger


îl privesc, orizontul, și, până spre seară,
de toate umbrele mele
mă vindec

Published in: on luni, 19 decembrie 2011 at 12:41  Comentarii (6)  

The URI to TrackBack this entry is: http://arhitectul.wordpress.com/2011/12/19/apus/trackback/

Feed RSS pentru acest post.

6 comentariiLasă un comentariu

  1. aşa să faci, arhitecte!
    vindecarea vine doar dacă vrem…eu aplic pe rană un unguient izvorât dintr-un anume răsărit, unul nou, cu bune, strângând la un loc dimineaţă cu dimineaţă.

  2. Cunoaștem și noi, da, vindecările faneforeice… Terasa dinspre răsărit le este un dedicat și fidel teritoriu.
    Aici, însă, ne aflam într-un moment de transfer lunatic, mareic, exorcizant al umbrelor.

  3. ia te uită, cum îmi sări i-ul în unguent!…vru să pară mai vindecător, probabil.
    am simţit transferul, arşitecte, dar era prea noapte şi voiam să se facă dimineaţă.

  4. Ah..apusul….. iti vindeca sufletul..alina inima! Frumos… imi plac gandurile tale :)

  5. [...] arhitectul, asel, anapaupera, beausergent, cella, cameliecud(r)ame, convieţuire, dramacam, dunia, [...]

  6. [...] GriArg, Psi©, Umma, Asel&Fernosss, Vania & Ana, Paupera, CameliE cu dharmA, MNK,  Arhitectul, Pantacruel, Catz, Erasmen, Zvârrrluga, Depresium, Rokss & Androxa,  Flavius, Elena, [...]


Lasă un răspuns

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.