De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo rosii stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului
şi cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.
"Aceste desene şi aceste însemnări au fost făcute [...] pentru prietenii necunoscuţi pe care cărţile îi descoperă şi care sunt singura justificare a gestului de a scrie."
(Jean Cocteau: Opium, Jurnalul unei dezintoxicări)
Hmm ce mumos este graul tau
si atat de viu
da, viața din boabele alea mă uimește de fiecare dată
În lan
De prea mult aur crapă boabele de grâu.
Ici-colo rosii stropi de mac
şi-n lan
o fată
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea strânge cu privirea snopii de senin ai cerului
şi cântă.
Eu zac în umbra unor maci,
fără dorinţi, fără mustrări, fără căinţi
şi fără-ndemnuri, numai trup
şi numai lut.
Ea cântă
şi eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naşte sufletul.