dimineață de ghindă

Ploaia calmă ascute culorile în jurul lacului gri.

Parchetul de stejar își plimbă fladerul în lungul trupului meu, îl simt cum stau așa, întins pe jos, acolo unde lumina dimineții încălzește verdele ascuns în lemnul bine șlefuit, așternut peste pământul prelung al camerei sau învelind grafitul creionului. Cresc ghinde din lemnul pe care stau întins, ai dreptate, iar frunzele își lipesc de mine palmele lor ude; și calde. Ghindele sunt încă verzi, am așezat trei dintre ele în palma deschisă a frunzei în care-mi ghicesc ziua; drum de dimineață, o dimineață de ghindă.

Niciodată până astăzi nu mi-am privit creioanele așa: brunul de ghindă, aprins, verdele crud dar puțin ars de uscăciunea verii, amândouă urcând din seva stejarului întins dintotdeauna la picioarele mele și îngreunate de umbra grafitului înfășurat în lemn încă mirosind a pădure umedă.

Publicat în:  on duminică, 12 iulie 2009 at 18:29 Comentarii (3)

The URI to TrackBack this entry is: http://arhitectul.wordpress.com/2009/07/12/dimineata-de-ghinda/trackback/

Feed RSS pentru acest post.

3 comentarii Leave a comment.

  1. Dimineata de ghinda si careul de trefla imi amintesc cum jucam macao cu bunica mea, in vacante. Mai intai beam un lichior slab de visine. Apoi cate o cafeluta, la umbra teiului. Si numai ea spunea juvete de verde, sau dama de toba.
    Ghindele tale parca se ascund pe deasupra hartiei pe care le-ai desenat. Si am facut pariu ca io si Catalina picam sigur in reverii cautand sa ghicim veverita de dincolo de frunza de stejar…
    Arhitecte, daca as avea un perete gol, as indrazni sa-tz cer desene sa le insir asa, in tihna…

  2. Cărțile de joc erau și altceva decât pachetele astea insipide risipite prin dughene dubioase de tabac sau gigamarketuri de la capra podului; aveau un aer, stimulau tactil, te-ndemnau să-ți joci destinul pe degete, miroseau a trape secrete și ți se strecurau sub mânecă.
    Veverița? mi-a tăiat de trei ori calea în dimineața aia, nu puteam să nu-i fur din ghinde chiar așa, udate de ploaie; ea a început.

    * * *

    Madelin, dacă aș avea un perete gol, m-aș lipi de el, l-aș deschide în secret și m-aș muta în el.

  3. [...] de cuvinte nici nu poate fi vorba, deși vorba doar de cuvinte ar putea fi. Nici nu am un perete, cum spuneam: dac-aș avea un perete gol, m-aș lipi eu pe mine de el, l-aș deschide-n secret și m-aș muta [...]


Leave a Comment