scrisoare din galerie

Fixasem cărbunele ultimului desen și m-am așezat în galeria din pod, în fața peretelui cu fotografiile de pe malul lacului și cuvintele pierdute printre ele, acolo unde mă ascund câteodată să scriu, așa că am curățat de praf bătrâna mea mașină de scris, am luat din sertarul secretaire-ului o foaie de hârtie Leonardo, meșteșugită de mine anul trecut în șopronul din spatele zețăriei și am început să-mi scriu cuvintele, de la un capăt la celălalt al răsuflării.

draWalking 4

(pe malul lacului)

Cei doi se țineau de mână, întinși în sofaua cu zbaturi, legănați ușor de valurile care se întețeau odată cu vântul dinspre miazănoapte. Ea își lăsase o mână să-i alunece în apă, el în părul ei. Valuri. M-am așezat pe mal să îi privesc, aerul umed îmi desfăcea nările și îmi ramifica săruri în plămâni.

Înainte să alunec spre apă am pornit-o mai sus pe alei. Doi băieți cântau muzică din Anzi, vântul bâtea și mai tare. Simțeam încă furnicături în palmă din seara de ieri, aproape că uitasem de ele, dar vroiam să-mi las poignet-ul să caute vibrația centrului de greutate al urmelor pe care le lăsam pe hârtie.

vorbe în aer

(minutul rupt)

uite, le scriu aici, pe zidul ăsta:

trupul ăsta în care sunt acum are prea multe uși; ce e dincolo de ele invadează ce e dincoace de ele și-mi moaie învelișul proaspăt uscat la aer curat în panică rece; corpul zice că nu el, că e de dincolo de el; că el e doar o ușă

.

epistoRar – 2

Scrisoarea, neterminată nici aceasta, cu literele despletite din vârful creionului tocit în muțenie strâm(b/)tă*, strânsă în pumn de durere, se face cărbune la loc.

* alfabetul tiparniței mele este sărac; caligrafiată, litera bt (o singură literă) lasă libere armonicele semantice

carnetul brun – 6

jurnal de călătorie între dealuri

6. ierbar

Ierburi…

carnetul brun – 5

jurnal de călătorie între dealuri

5. album

Am lăsat împrăștiate pe jos o mulțime de cărți, coperțile lor deschise lăsau să zboare libere imagini fluturând prin cameră polifonii în culori aprinse de pământuri arse. Biblioteca și-a lăsat la rândul ei coperțile să-i alunece de pe umeri, cărțile pluteau între ante iar pereții îi purtau mantia albă prin camerele care se desfăceau rând pe rând. Am risipit în trecere aburul peretelui de care mai atârna încă o fotografie învechită și am pornit pe străzile orașului

cu privirea în zbor

și memoria la pas pe străzile pavate și prin piațetele animate de trecători.

Adăugat mai târziu în carnetul brun, înrămat într-un passepartout și atârnat pe peretele galeriei spre mansardă: Porumbel în piațetă, schiță