răspuns lui crisp

sau

despre proiectul G.U.F.

un prim punct de vedere

Motto:
”Aş vrea să inventez greşeli de unică folosinţă şi să le distribui gratuit dimineaţa devreme.
Astfel, când mă fac mare, regretele se vor fi demodat.”
(crisp, ”Timpul meu este preatârziul”, în ”eraser crumbs”)

Încă nu cunosc foarte bine legile comentariilor din gumă, am încercat să las câteva rânduri printre firimiturile lui crisp, am scris și, de fapt, s-a șters tot… sau poate doar mie mi s-a părut că am scris, când însumi am șters. Așa ajung la întrebarea care mi-a tot dispărut din memorie în ultima vreme: când scrii cu guma, de fapt, scrii sau ștergi a scriere?

Acum încerc să scriu din nou aici, din memorie, ceea ce mai devreme mi se părea că scriam din litere, deși memoria mea pare adesea o formă desăvârșită a uitării; o bună dovadă este și faptul că, dacă nu descopeream întâmplător astăzi aceste rânduri, nu știu dacă m-aș mai fi întors la acest proiect.

Drumul spre Greșelile de Unică Folosință e, de fapt, drumul spre perfecțiune.

O Greșeală de Unică Folosință (G.U.F.), odată greșită, nu o poți greși din nou, fireşte, și ea ajunge să imunizeze lumea. E un vaccin. Mulțimi de Greșeli de Unică Folosință (să le spunem GUF-e) sfârșesc prin a pluti inofensive, dezamorsate, inerte în jurul nostru, minuscule globule septice transparente, pulberi imponderabile de gloanțe oarbe. Când ajung aproape de pragul critic, la concentrația maximă de GUF-e pe gura de aer, orice nouă greșeală este absorbită instantaneu prin gaura albă cât vârful de ac al unei reflexii a ei într-o GUF-ă întâmplată deja cândva.

Da, o gaură albă este cea care absoarbe întunericul, este foarte periculoasă pentru umbre dar, din cauza aceasta, dăunează și unei priviri rafinate care nu poate exista în afara penumbrelor. Cum mai poți aprecia, în cazul invaziei de găuri albe, frumusețea lumii? Îmi amintesc ce ne-a spus, într-o dimineață superbă, profesorul de perspectivă: ”Voi vă dați seama că, din tot Universul, cel mai nefericit este Soarele? El nu vede niciodată umbre. Lumea, pentru el, e o platitudine.” Geometrically correct!

Atunci de ce te-ai mai trezi de dimineața devreme să împarți gratuit, cum spuneai, Greșeli de Unică Folosință?

Imposibil să mai apară, de la un moment anume (numit Moment de Saturație), deliberat sau întâmplător, (din greșeală, adică,) o greșeală nemaigreșită niciodată printr-o GUF-ă. Rămâne astfel, negreșit, o lume fără greșeală. Iată.

Dar ce să faci cu o asemenea imagine perfectă? Cât de plată și plictisitoare ar putea deveni lumea…

Ar mai exista o cale de a păcăli perfecțiunea. Cum o fisură structurală nu poți găsi, odată răsturnată în lume cutia pandorică a greșelilor, rămâne să te aliezi cu Timpul și să te întrebi dacă nu cumva poți alege o GUF-ă pe care – deși nu o repeți, pentru că nu poți – să o comiți o singură dată, dar la infinit, fără a o încheia, în buclă deschisă; altfel spus, să trăiești o continuă eroare. Nu cred că Greșelile de Unică Folosiță sunt implicit greșeli inflamabile cu ardere instantanee. Pot fi foarte bine greșeli în care să aluneci gradat, în timp, chiar fără să îți dai seama care este pragul dincolo de care încetează opțiunea corectă.

(Aici iau o pauză și îmi imaginez câteva exemple. Scriu apoi despre ele. Nu se vede nimic, evident, pentru că am șters, e secretul meu; în plus, încep să învăț cum să mânuiesc guma, lucru de-a dreptul periculos; până acum știam cum să nu scriu, cum să uit, cum să pierd, dar atât, acum învăț și să șterg. Nu știu câte cuvinte vor mai răzbate aici.)

Rămâne să deschid altădată o paranteză despre noțiunea de greșeală. Să revin, de pildă, la Pandora. Cutia ei controversată nu conținea păcate, rele sau blesteme, ci daruri. O variantă mai puțin vehiculată a legendei spune că toate darurile din lume, toate binecuvântările s-au pierdut când Pandora a deschis, din curiozitate, cutia; toate, mai puțin speranța. De altfel, și numele ei mărturisește despre asta, pan însemnând în greacă tot, toate, fiecare iar doron însemnând dar, cadou, ofrandă, fără referință la bun sau rău, corect sau greșit. Despre toate acestea însă voi mai scrie, poate, altădată.

Acum, până când Pământul nu va fi invadat de GUF-e, lăsați-mă totuși să mă retrag la greșelile mele pe care le tot repet întruna, fără zăbavă și, uneori, cu nedisimulată încântare.

Cu plecăciune,

al dumneavoastră etern greșalnic