Mi-am luat ninsoarea de aici, din paginile mele, toată câtă a nins lângă mine în zilele trecute şi eu am tăcut, am umplut cu ea câţiva saci goliţi de sărbători în josul hornurilor, către picioarele brazilor împodobiţi şi am urcat pe ţipătul gri al păsărilor de dimineaţă până pe cerul neted, de piatră, fără întâmplare şi fără podoabă, greu de o lumină tăcută, şi am tot urcat până în tăria lui de unde, sunând din trei clopote surde, am răsturnat desagii cu fulgi, să ningă!
Aşa am început şi
prima ninsoare din an
Fulgii sunt cei pe care i-am meşteşugit pe clopotele din care am sunat să urez Crăciun fericit, se văd aici, pe frunzele încă verzi, unde i-am lăsat să cadă lin şi să-mi odihnească puţin gândurile.
Sub streaşină am ameţit privindu-i. Stele cât bondarii, albe şi reci, adunate în crisalide pe frunzele unde emerobioţii îşi dorm liniştile dintre zilele cât de încă o viaţă .
