… tuturor celor pe care i-am cunoscut pornind de aici, celor care mă vizitează și dau sens prezenței mele efemere; fără mai multe cuvinte acum…
La mulți ani!
strip
sau
cafeaua de dimineaţă – 5
Astăzi nu am mai ridicat storurile la ferestre; le-am dat jos cu totul; ferestrele sunt acoperite cu o ceaţă lăptoasă pe care până acum nu am văzut-o, dar, chiar şi aşa, lumina a lovit pereţii din toate părţile, acuarelele mele din drumurile cele mai iubite ale memoriei mustesc de aerul dimineţii atârnând de simeze şi se umflă de lumină ca velele în vânt; în cochiliile schiţate în muzeul ştiinţelor naturii şi atârnate pe passe-par-tout-uri gri se aude marea.
Am dezbrăcat copacii de frunze în grădina din spate, casele de culori în surplus, adâncimile de detalii, câmpul de profunzime şi, cu un ultim gest, am dezbrăcat cerul de nori, l-am lăsat gol complet, palid de ruşine, în dimineaţă. Soarele i-a apărut mai târziu, ca o vagă roşeaţă în obraji.
M-am aşezat în fotoliul adânc, am lăsat spătarul pe spate, mi-am adus ceaşca mai aproape, am dat muzica puţin mai tare, până când a umplut camera ca pe o cană cu pereţi de caolin, aşa încât n-am mai ştiut dacă plutesc aici în muzică sau în lumină – eu nici nu ştiu face multe deosebiri – şi-am turnat din ibricul de aramă cafeaua de aramă old-sepia-blood cu aromă din ierburile beduinilor în ceaşca de porţelan alb, alb, alb. Scriu.
cafea la ibric
sau
cafeaua de dimineaţă – 4
(cuvinte uitate prin sertare)
Aruncată peste fiertura mocnind la foc mic, prima linguriţă de cafea a sunat greu şi înfundat ca prima lopată de pământ peste sicriul de-abia coborât în groapă; cum să mă mai trezească o asemenea cafea? Închid uşa la bucătărie în urma mea, se face întuneric; pleoapele îmi alunecă pe ochi, se face noapte la loc, închid dimineaţa în drum spre dormitor.
doar două momente
scrisoare pierdută demult printre dealurile amintirilor din călătorie
(foaie regăsită în caietul Moleskine, la un ceai Rooibos)
1.
Dimineaţa să priveşti galben, mult galben, un galben copt, ardent, saturat, mustind de lumină.
Să umpli pentru asta un câmp de floarea-soarelui la care să te uiţi dinspre răsărit, să vezi toate pălăriile de cadmiu topit întoarse spre tine (te poţi gândi pentru o vreme că sunt chiar spre tine întoarse), aprinzându-ţi retina împotriva voinţei tale, împotriva contracţiilor antigenezice ale irisului.
