După lansarea oficială OpenOffice 3.0, cei interesaţi de noua versiune au fost mai mulţi decât s-ar fi bănuit. Site-ul oficial OpenOffice.org nu a mai putut face faţă cererilor! E pentru prima oară când, dacă pică un site, mă bucur pentru victimele cărora de fapt le este mai bine decât s-ar fi aşteptat. La mai mare!
Din seria lucrurilor pe care anul acesta am reuşit să le fac după ce ani de zile, în mod inexplicabil, nu mi-au ieşit, în seara asta am ajuns la deschiderea Festivalului de Muzică Veche de la Bucureşti!
Eram deja la Biserica Anglicană cu o jumătate de oră înainte de începerea concertului susţinut de Ansamblul Baroc Transilvania, prima formaţie din programul festivalului, cu toate acestea am găsit sala plină. M-am bucurat totuşi că am ajuns mai devreme, pentru că îmi place să urmăresc pregătirile, mai ales într-o sală mică, fără culise.
Stăteam închis în biblioteca mea cu reflexii roşietice – nuanţele mele preferate de lemn, până la urmă, cu atât mai mult acum, când toamna mă încarcă în plus cu o sensibilitate aparte faţă de tonurile calde – şi mă gândeam cum să îmi organizez biblioteca virtuală care va trebui, bineînţeles, să o includă in sistemul de referinţe şi pe cea fizică.
După ce m-am tăvălit bine prin câteva wiki-uri mai vechi de-ale mele şi o grămadă de fişiere de lucru lăsate în drum, m-am ridicat, m-am scuturat de praf, am închis şi sistemele predefinite de gestiune a informaţiei prin care lăsasem oricum câteva idei la încolţit, deşi câteva sertare le-am lăsat întredeschise, cum este cel cu eLibPro, chiar dacă nu are şi o versiune pentru Linux, şi m-am întors la platformele deschise (LAMP, mon amour).
de ce nu am făcut nimic?
Privesc încă razele soarelui care, muiate în paharul de cognac, ajung să deseneze dincolo de el, peste fladerul brun închis al mesei de nuc, contracurbe baroce în nuanţe aprinse, de toamnă. M-am aşezat la una dintre puţinele mese din grădină încă scăldate în soarele de după-amiază, sub gutuiul din care, din când în când, la câte o rafală de vânt, cade îndesat câte un fruct greu, dens, dat în pârg. Ştiam şi fără asta că liniştea mea este închisă strict între două paranteze drepte, cu tencuiala jupuită de pe ele, dar ferme.
puls
Eu nu știu asta și nici nu sunt cel care le-a zidit acolo, dar lucrurile frumoase, pentru care merită să trăiești, sunt ascunse undeva dincolo de pereții care mă ascund pe mine dincoace de ei. Acesta este un secret ascuns la rândul lui cu grijă în pereții craniului meu neazvârlit încă de pereții din jur colorați în nuanțe de osuare.
Din când în când, din senin, în ziduri se cască ferestre de senin precum golurile de cer dintre nori. De acolo vin cuvintele frumoase. Și muzica aceasta, culorile vii și mirosul dimineții de toamnă. De acolo vii și tu, din soarele care inundă atriumul stâng cu peristil ionic profund feminin. Apoi ferestrele mitrale se închid, se strâng și lumina lor se șterge și ea. Ce puls am, doctore?
"Aceste desene şi aceste însemnări au fost făcute [...] pentru prietenii necunoscuţi pe care cărţile îi descoperă şi care sunt singura justificare a gestului de a scrie."
Jean Cocteau: Opium, Jurnalul unei dezintoxicări
| L | M | Mi | J | V | S | D |
|---|---|---|---|---|---|---|
| « Sep | Nov » | |||||
| 1 | 2 | 3 | 4 | 5 | ||
| 6 | 7 | 8 | 9 | 10 | 11 | 12 |
| 13 | 14 | 15 | 16 | 17 | 18 | 19 |
| 20 | 21 | 22 | 23 | 24 | 25 | 26 |
| 27 | 28 | 29 | 30 | 31 | ||
