cafeaua de dimineaţă

Mi-e frig. Dincolo de gardul grădinii se ascunde mirosul de conuri de brad ude dar nu e încă ora la care să visez călătorii. Plouă, picioarele mi se strâng de frig în mers ca două degete în abluţiune cu care desenez pe fruntea de piatră semnul trecerii.

De pe raftul cald pe care sunt aşezate ceştile albe de cafea cu desene diferite aleg una pentru ziua de astăzi, aşa cum îmi aleg creionul cu care să desenez sau stiloul cu care să scriu mai departe, netezesc timpul alb din faţa mea, mă îmbată mirosul de dimineaţă proaspătă şi caldă care inundă camera şi mă aşez la trăit încă o zi.