primul meu Moleskine

Mulţi suduie sau iau în derâdere căutătorii în neant care sfârşesc la poarta blogului lor în vizite inoportune pe aripile insolite ale unor cuvinte, să le spunem, nepotrivite.

De data asta, cel puţin, fac partidă separată (nu pentru că nu m-aş fi amuzat copios la rându-mi citind cum pică unii în oala mea cu lapte) şi zic: mulţumesc şi-aş veni şi cu daruri, nu multe, celui care mi-a căutat pe aice ieri şi, după ce n-a aflat, s-a-ntors şi astăzi să vadă dacă n-am scris despre noul meu carnet de schiţe Moleskine! că de multă vreme îmi tot zic să fac asta.

Desigur că am mai scris în repetate rânduri despre alte caiete de schiţe fabricate după modelul Moleskine, pus pe jar cu muuultă vreme-n urmă de ce a scris Irene despre carnetul ei; a sosit şi vremea să mă garnisesc şi eu cu unul! Îl am din Belgia şi împlineşte în curând patru luni - e adevărat că am, uneori, reacţii mai lente; iertare.


Pentru referinţă, marca; nu pentru că ar fi necesar, ea se citeşte în formatul carnetului, textura hârtiei cu tentă galbenă, coperta simplă, buzunarul de la spate, elasticul care închide carnetul…