cele mai ‘rele’ cafele

De mult vreau să scriu despre asta, de fapt de-abia aşteptam o ocazie! Şi-mi apare într-o zi în cadrul uşii compartimentului barmanul din tren, cu hainele lui soioase, cu dulcegăriile lui exagerate, cu zâmbetul larg şi ştirb de la prea multă ciocolată ascunsă sub tejghea, servindu-mi din nou subiectul pe tava de plastic stigmatizată în câteva locuri de ţigările uitate aprinse: “O cafeluţă caldă? Naturală?”. După ce am luat prima gură din zeama călduţă, s-a deschis, căscată forţat de zâmbetul lui, poarta către întreaga serie de episoade pe care se pusese praful de atâta vreme.

1.

V. avea farmecul ei, cu părul ei blond zbârlit în toate părţile, tuns cu sticla de bere blondă (şi ea), retezată de colţul caloriferului, dimineaţa la mahmureală, singura împrejurare în care încărcătura de dezinvoltură atingea pragul de saturaţie necesar pentru o operaţiune atât de radicală asupra fizionomiei. Cafeaua, cumpărată de la un magazin obscur de lângă Universitate, o fierbea îndelung într-un ibric cu smalţul ciobit, pe reşoul din cămin cu rezistenţa înnodată în câteva locuri şi zbârlită în ton cu frizura ei. Aroma aia amestecată cu mirosul de igrasie şi vaporii de alcool era, în aburul dimineţii, tot ce putea fi mai bun după câte o noapte de care râdeam doar privindu-ne, de câteva ori la rând, fără să spunem un cuvânt despre asta, până când termina de fiert cafeaua.

Zâmbetul uşor excentric îi completa imaginea în toate situaţiile, cu mici variaţii tonale. Atunci, în trenul de Sibiu, zâmbetul folosea un acord major cu cvintă mărită, expansiv, iar efervescenţa era într-un crescendo perpetuu.

“Aaa! Lăsaţi-mă să negociez eu cu el! E gras şi are mustaţă!”, le-a răspuns V. celor care şuşoteau din vârful buzelor că vine naşul, alarma în surdină trecând din om în om ca, odinioară, focurile de răzmeriţă de pe dealuri; nici nu ştiu când ochiul ei de vultur, mereu treaz, apucase să îl şi identifice pe controlor în capătul vagonului, peste capetele celorlalţi şi sticlele de bere înghesuite pe coridorul strâmt dar bine ventilat prin geamurile deschise din care atârnau braţele încinse, încărcate cu sticle brune şi verzi sau împodobite cu ţigări “Carpaţi” făcute poştă; tot trenul era o sorcovă uriaşă sau un copac votiv pe roţi desprins dintr-o ceremonie păgână, fluturând panglici, mâneci, fulare, beteală, mahmureală. “Dacă e gras şi cu mustaţă, e om bun!”, a adăugat, toată un freamăt, zâmbind luminos ca un acord major pe tonică, în timp ce S. improviza un ritm sincopat în pereţii vagonului, asigurând secţia ritmică împreună cu C., care simula un bas, pentru M. care trecuse de la fluiere la kazoo improvizat dintr-un pieptene.

Nu ştiu ce i-a spus când a ajuns lângă el, o vedeam gesticulând reţinut şi zâmbind defensiv, dar când mustaţa controlorului s-a aşezat mai confortabil pe buzele lui cărnoase am înţeles că V. câştigase din nou, ca atunci, noaptea, în club, când veneau miliţienii să oprească serile de audiţie sau, şi mai grav, concertele clandestine. “Aaa! No, voi sunteţi ceteraşii cu jaaazu’…!!”, l-am mai auzit exclamând pe sub mustaţa stufoasă de om bun, pronunţând un “…. jaaz” larg ca în “jaale”, cu doi de a.

S-a întors victorioasă, cu un zâmbet complice, şi mi-a întins butelca perfect sferică, unul din lucrurile pentru care o invidiam, pe care o purta tot timpul cu ea în sac, rezerva ei nelipsită de cafea amară, cel mult călâie, care îmi lăsă un gust de zaţ pe cerul gurii de care nu m-am mai putut scutura pentru tot restul călătoriei. Era primul nostru festival împreună, cu toţi prietenii ei coloraţi ca nişte personaje din desenele animate pentru adulţi, încărcaţi de poveşti incredibile şi aventuri care nu se terminau niciodată. După al doilea festival mi-a făcut cadou ‘bila‘ de sticlă pentru cafea pe care o mai am şi acum, să-mi amintesc de dimineţile de mahmureală după serile din club sau nopţile de lucru la proiecte şi de cea mai bună cafea proastă pe care am băut-o vreodată.

Mă gândesc să îi invit şi pe alţii, fără termen precis sau obligaţia de a răspunde, să scrie despre cea mai bună cafea proastă pe care au băut-o; mi-ar face plăcere să citesc despre asta la Gramo, Vio, Zaza, Puck sau oricine altcineva.