abur

. . . : : ascult:

Suita în Do Minor de Marin Marais (din “Muzică pentru Violă – pentru Regele-Soare”) și darabane undeva, în curtea din spate

. . . : : beau:

un cognac dintr-un pahar cu picior și gura foarte îngustă; aburii urcă în pahar ca printr-un horn încins de sobă în toiul sărbătorilor de iarnă

. . . : : miros:

altfel (fără să știu cum să definesc asta și fără măcar să mă străduiesc)

Aburii parfumului dizolvă limitele.

Să luăm coniacul acesta franțuzesc pe care nu l-am mai încercat până acum, de exemplu. Admirabil, deși nu tocmai potrivit acestui moment (ce ar putea oare să se potrivească acestui moment în care noțiunea de potrivire plutește undeva dincolo de tavanul pe care desenez rotocoale de fum cu vârful genelor?).

Am primit un parfum nou de la cineva care nu mă cunoaște prea bine (cum ar putea? cînd și eu încă mai am probleme cu asta) și care nu ar fi știut probabil nici ce carte să îmi cumpere (dacă nu ar fi folosit o rețetă universală de tipul capetelor de afiș din revistele ușurele de diseminare) sau ce CD cu muzică (dacă nu ar fi fost un passe-par-tout de sezon); cu o cămașă e mult mai simplu, de exemplu, ai nevoie doar de niște date concrete, pozitive, măsurabile (dacă scapi de capcana culorilor și a modelului; dacă!); parfumul e altceva.

Crăciun fericit!

… le doresc și în acest an tuturor celor care trec pe aici.

Din bolțile Hanului unde stăteam ghemuit peste cana de vin fiert aburindă, cu bucoavna adnotată sub manta, vă aduc un Colind (cu glasuri pentru lăută și voci) foarte drag mie; îl închin tuturor prietenilor mei pe care (cel puțin îmi doresc să) îi citesc, dar mai cu seamă lui Gramo (în toate ipostazele sale, în amintirea vremilor de mai an), Mai-Marilor Seraiului la porțile căruia l-am mai ascultat o dată în acest an, Sertarului cu Fluturi albi din care ninge ca o stare de bine cu furnici de hârtie, Omului Care Spune Că Doarme dar nu-l crede nimeni și care visează-ntr-una și, înainte de toate, celor care trec pe aici și mai citesc umilele și răzlețele mele rânduri, Domniilor-Voastre, cu plecăciune! Crăciun fericit!

Dacă voi afla liniștea dar și cuvintele potrivite (rar lucru), voi mai istorisi despre acestea (despre Colind, Han, bucoavnă – manual, adică – și, poate, despre Crăciun).

Germinație

sau

Mise-ǽ(n)-Reli(u)re – 1

…

Scuturându-mă de colbul din Ulița Mare și vorbele poleite prinse prin bolțile zărăfiei de unde am ieșit mai iute ca vîntul, de peste drum de Fondachia lui Vodă Șerban (ridicată, după cum umblă vorba prin Târgul de Sus, pe visele stolnicului, fratelui său), las pe o parte zidurile sfărmate ale Hanului Grecilor (nu mai puțin plină de negustori nici mănăstirea lor decât locurile zlătarilor și zarafilor, dar nu le-am mai căutat gâlceavă acum) când apuc săltat pe Ulița Nămțască, mai la vale, cu gând să intru în Prăvălia Hartularilor pentru dreaptă pravilă și ablațiune.