olfActiv
Invitat de Zaza, scriu despre cinci mirosuri; o fac de-abia acum, aburul invitaţiei s-a diluat demult. Nu îmi este prea uşor să scriu nici despre asta, în plus, mirosurile nu mi le prea pot aminti - acum îmi dau seama - decât în amestec cu altele, nu sunt mirosuri primare; li se întâmplă cam ce li se întâmplă şi culorilor.
1. aburul din aliajul de argint (iată că nici despre metale pure nu cred că aş putea scrie, aş scrie despre aliaje) încălzit de suflul din flaut (în amesterc cu un praf subţire trezit de pe aripile partiturilor răsfoite); este suflul meu abandonat cândva la o răscruce, când a trebuit să o pornesc pe alt drum.
2. fumul greu de răşinoase arse pe şantier în vatra de cărămizi sau în găleata de moloz (în amestec cu un iz tulbure de humă şi var umed), fum greu şi iute care te-ar fi făcut să-ţi pui ochii în buzunarul cel mai adânc, înveliţi în batistă, şi să-ţi afunzi pumnii-n orbite, dar care tot mai dulce era decât gerul iernilor aprige de-atunci, adulmecat odată cu parfumul primelor frăţii care m-au învăţat despre puterea neosebirii, valorile primare şi frumosul dinlăuntrul fiecărui om; îl mai simt, când şi când, pe străzi şi mă surprind tresărind şi acum; puţin din el fură focul din vatra cabanei, tot iarna, puţin înainte de a mă trezi să mai arunc două lemne în jar.
3. mirosul de tipărituri (în amestec cu tabacul din barba tatălui meu).
4. mirosul florilor de câmp amestecat cu cel al trecerii norilor, al degetelor încleştate în iarbă, al pământului urcându-mi sub unghii de spaimă să nu cad în cer.
5. mirosul sărat al mării (în amestec cu izul putred de midii eşuate pe ţărm), nările înfoiate ca două pânze de fregată tragând în vânt de botul murgului tânăr.
P.S.: am fost la mare, am făcut fotografii, am respirat adânc; leapşa o transmit mai departe cui ar vrea să o preia.
The URI to TrackBack this entry is: http://arhitectul.wordpress.com/2007/03/07/olfactiv/trackback/





@ Arhitect: vai de mine, da ce frumos!
îţi mulţumesc că mai treci pe aici; la cât de rătăcit am fost în vremea din urmă, nu mă aşteptam să mai atârn de firele memoriei cuiva; îţi mai mulţumesc şi pentru că m-ai amintit în rândurile prietenilor, dar pentru aceaasta voi răsări în grădinile seraiului într-o pauză de cafea să îmi prezint omagiile
@arhitect:cum zici matale.
‘aburul din aliajul de argint’ - cred ca e cel mai interesant lucru de care am auzit in materie…
dear blog,
unde e conashu’, ma rog frumos? am inteles ca respira adanc, da’ chiar asa de adanc?
@gramo: Da, am vrut si eu sa las un comment de genul vostru, dar am zis sa nu presez
Totusi…te asteptam cu mare interes si dor…
@gramo&ioana: sper sa reusesc sa ma intorc; si mie imi este dor de voi
noi te asteptam cuminti
Dragă Arhitectule,
Cred că ai dispărut pe coridoarele alea burgunde.
Unde să trimet ghemul de lână providenţial, la poşta restantă?
eleo?
sambadii houm??
Superb, atat pot spune dar despre mirosurile de oras nu ai scris nimic. Ar fi fost interesanta o analiza…
@Zaza: da, mi-am cam pierdut firul; dar n-o fi labirintul ăsta atât de încâlcit, de adânc şi definitiv (precum este) şi nici confratele Dedal într-atât de abil să nu putem deconstrui o cale.
@Vio: aim rerli houm, bat “albii beaaac!”
@Stefandivus: mulţumesc pentru aprecieri; mă gândeam să scriu şi despre mirosurile oraşului, dar mă îndepărtam de subiect (am şi început, nu-mi mai amintesc dacă dincolo de remarca de la punctul 2 am reuşit să mai scriu aici ceva); poate am să revin totuşi la subiect, mai ales dacă mă provoci
@Arhitect: Ah, ce bine, domnule, ce bine! Începusem să mă îngrijorez!
of!
?…

Inca asteptam…
ooof ce de praf…
Ce frumos chiar incepand de astazi o sa incerc sa regasesc toate mirosurile care definesc lucrurile din viata mea.
Mă bucur că textul meu ţi-a provocat simţurile; dacă regăseşti un contur olfactiv aparte al vieţii tale, poate ne povesteşti. Eu i-am rămas oricum dator lui Stefandivus încă de atunci, de mai bine de un an. (Mă şi mir că mai revine cineva la textele mele vechi.)