. . . : : sâmbătă, acum două săptămâni,
ultimele pagini din Caietul Leonardo, pe care le dedic tânărului meu prieten, un dar modest şi întârziat* la aniversarea lui şi un răspuns la aprecierile pe care nu ştiu cât le merit
Săptămâna la sfârşit; capătul zilei şi al puterilor. Lumina, la fel; soarele aproape stins undeva, poate în mijlocul cerului spre care privind nu văd decât o găleată spartă de lumină gri, asfaltică, scursă peste varul şters al desenului grădinii în care m-am oprit. Nici oameni nu mai sunt pe străzi, doar câţiva rătăciţi pe aleile din jurul lacului de unde şi apa s-a retras demult; zgomotele s-au scurs toate printre firele de nisip.
