Ramificaţii

sau

manual ilustrat de trecut strada – 13*

sau

sârma ghimpată

de pe gardul de piatră

 

(spusele cvasi-prozodice: )

Ştăbimea, tenebroasă, absoarbe lumină şi tutun dinapoia zidurilor oarbe şi surde din găvanele cărora scuipă coji de ghioc aghiotanţii pleşuvi purtându-şi la subsuară, făcuţi sul, puii lor cu ciocurile coroiate de mici; peste zidurile acestea, aşa oarbe şi surde cum sunt, atârnă însă nişte împletituri subţiri în mrejele cărora sunt prinse o mulţime de ochi şi urechi despre care unii spun că sunt fără de simţuri, alţii că nu.

Asta este ziua în care m-am resemnat cu plimbarea de după-amiază prin coridoarele lungi, descoperite de pârnaie care ţin loc de curte, între zidurile înalte zugrăvite cu scene domestice, reproduceri anamorfice de miniaturi din Codul Civil (un Cod Militar voalat), din Codul Tuturor Vămilor, al Trecerilor şi-al Trecătorilor, fragmente din Historia Naturală şi Nenaturală (cu tot cu planşele din anexe). Către multe dintre ele am semne puse dinspre schiţa mea de Manual Ilustrat de Trecut Strada, un manual personal şi încă secret.

Iată încă un secret mărturisit**: scriu un Manual Ilustrat de Trecut Strada; dar pot să mint? (codul deontologic al bloggerilor, pe cale de apariţie, zice că nu;) pot doar să spun că îl scriu şi de fapt să nu îl fi început încă? pot să spun asta chiar dacă nici nu ştiu să trec strada de fapt, darămite să mai şi scriu un manual despre asta? (Altfel, nu cred că sunt singurul în situaţia asta, l-am sunat pe Murphy zilele trecute şi mi-a spus să stau liniştit.)

În cazul ăsta, mai am o contra-propunere de secret: nu există (în sensul că poate altcineva are deja un astfel de Manual, nu ştiu, dar nu îl scriu eu, pe ascuns, în camera mea secretă din spatele bibliotecii) şi nici nu cred că va exista vreodată un Manual Ilustrat de Trecut Strada.

Cu toată grija de pavoaz, tot mai rămâne câte-un zid mai găunos, mai jupuit, mai fără straie, cu tablă de tractor în loc de grătare Art-Deco din fier forjat în gard şi cu sârmă ghimpată deasupra, rămasă de la vechea Administraţie a Lagărelor.

- Ce faci aici? plotonerul îşi ascuţea vocea în fiecare dimineaţă, dimpreună cu baioneta, de-aia o avea aşa tăioasă iar vorba-i era scurtă.

- Adun nişte sârmă.

- La ce-z trebe?

- De-o cunună.

- Îhâm.

Am continuat să îmi încolăcesc pe braţ, apoi pe talie şi glezne, sârma ghimpată de pe gardul de piatră în care mă prinsesem ca un dipter, crengi chiluge neperecheate şi aripi de păsări gri legate prin vârfurile rădăcinilor uscate de somnul unui păianjen ascuns sub nouăzeci şi nouă de pături de frunze făcute pământ. La celălalt capăt, degetele mele despleteau iar funigei.

(versiunea audio aici)

(spusele prozaice: )

. . . : : mă aflu:

în studioul din spatele biroului, cu ferestrele către grădina însorită

. . . : : beau:

un pahar de Ballantine’s Fully Matured, Finest Quality Scotch Whisky (cu gheaţă)

. . . : : cânt:

nişte improvizaţii (deocamdată doar) la chitară (rece şi electrică), mă joc cu efectele, înregistrez câte ceva

. . . : : răsfoiesc:

pagini cu imagini şi secvenţe de film din ultimele zile

 

M-am hotărât să public la YouTube (link-ul de mai sus) filmul pe care l-am montat în final. Mi-am amintit că îmi propusesem să public şi muzică aici, în blog, dar nu neapărat în format audio, puteam încerca nişte videoclipuri (fără prea mari pretenţii; de altfel, chiar pentru încercarea asta de videoclip aş putea face o listă lungă de inabilităţi, dar nu asta e ideea în final).

Mă gândeam să public şi o altă versiune audio a Ramificaţiilor undeva pe net, aşa că am trecut din nou pe la cei de la Odeo, oDeOcazie cu care am văzut că nu mai acordă hosting pentru fişiere audio (altele decât cele înregistrare direct pe Internet, prin microfon). Aş fi vrut să folosesc player-ul lor în pagina blog-ului, dar iată că m-am răzgândit şi m-am şi supărat pe ei; rău. Şi mi-am mai pus puţin whisky (peste gheaţa care îmi rămăsese în pahar).

Versiunea audio am stocat-o în final la switchpod; încă nu îmi explic de ce îmi deformează fişierul la audiţie, nu mai cercetez şi nu mai insist. Poate mă hotărăsc să pun acolo şi alte versiuni sau alte înregistrări. Evident că găsisem mai multe variante de stocare a fişierelor audio pe Internet, dar nu mai găsesc adresele şi nu mai am răbdare să caut altceva acum, să rămână, vasăzică, switchpod şi YouTube. Amân (cu â din a, nu cu i din i).

. . . : : colofon:

pentru înregistrarea video am folosit o cameră (foto) digitală Sony Cybershot DSC-W30 (modelul port-visit-card, că tabacheră ar fi prea mult spus şi cutiuţele pentru prafuri nu se mai poartă), în postprocesare am aplicat câteva filtre, nu le mai înşir;

pentru înregistrarea audio am folosit (în afară de microfonul incorporat al camerei) un microfon Genius de 5 lei (cu microfonul Audio-Technica am încă nişte probleme), o chitară acustică Amigo (de la Reghin), o chitară electrică Yamaha cu procesor Korg ToneWorks AX1500G, cu mixaj rudimentar în Audacity şi alte filtre aplicate (renunţ din nou la enumerare).

* capitolul cu ghinion

** din seria celor cinci pe care trebuie să le scriu, provocat de Gramo