sau
manual ilustrat de trecut strada – 12
într-una din serile trecute
Ce-i cu ploaia asta?
Din restul de la cărţi mi-am cumpărat două bilete de troleibuz, dar uitasem că troleibuzul bate ploaia: după o staţie am cedat, am coborât şi am pornit mai departe pe jos.
În Piata Rosetti mirosea a motani în călduri şi bărbaţi după prea multă bere (nu neapărat în ordinea asta), a ziduri ude, a haine şi mobile vechi lăsate prea mult timp să putrezească în umezeală, a ciorbă grasă, fum de ţigară şi de eşapament (hotărât, în ordinea asta*), a nervi întinşi, sfârâind între cutiile de metal în care se plimbau oamenii şi, surprinzător, rămăsese loc să miroasă şi a ploaie.
Am căutat repede, cu instinct de şobolan care adulmecă apa, nişte străduţe secundare prin care să evadez.
Se întunecase deja; îmi plac luminile oraşului seara. Ploua şi nu am putut să desenez şi nici să fac fotografii, cu o singură excepţie:
Trecând pe strada cu Biserica am văzut cum într-o parte a cerului uitase să se înnopteze, era un sertar uitat dschis din care încă mai curgea lumină odată cu ploaia. Pe fotografie apărea plutind un abur de lumină care pornea din ferestrele turlei Pantocrator.
* nu există străzi pentru nefumători sau măcar unul din trotuare; după ce vom reuşi să impunem pistele de biciclete – sper să reuşim cândva – şi nişte trotuaer civilizate (cu vegetaţie şi mobilier urban) poate ne gândim şi la asta; sau poate nu.
