I-am deschis uşa de la balcon, stătea închis afară de ceva vreme.
- Hai, că era să uit de tine aici; dar să nu te prind că te apucă iar alergatul aiurea prin casă, că am făcut ordine şi n-am chef să adun iar reviste şi cărţi după tine.
- Mi-eee rrrrrrăău! a spus în timp ce îşi unduia coada pe după tocul uşii, după ce şi-a întins labele din faţă peste prag.
Nesimţitul! Am crezut că nu aud bine, mi-am ascuţit auzul şi m-am uitat fix la el, dar se purta normal, ca şi când nimic nu s-ar fi întâmplat şi nu s-a oprit din mersul lui legănat, aristocratic – câte fiţe! – decât sub fotoliul de langă brad, unde a început să se spele temeinic.
