fără urmbre*
Nu ne vorbim, nu ne atingem, nu ne cunoaştem, nu facem valuri şi nu lăsăm umbre. Plutim cu toţii la suprafaţă şi nu ştim ce se află în adâncuri.
Cu câteva reflexe de interpretare tot m-am înarmat, de exemplu pentru aisberguri răstorn proporţia, pentru muzică răstorn acordurile, pentru forme în general răstorn imaginea şi ochiul meu (se spune că) face asta în permanenţă fără să îmi mai dea seama.
Acum însă mă aflu răsturnat în stradă într-o lumină gri şi mă plimb printre periscoape.
* nu este o greşeală, este o rezonanţă anagramatică explicită
