surpriză pentru contabil

Am auzit că există un test de imaginaţie în care ţi se cere să reconstitui conţinutul poşetei unei doamne / domnişoare. (Dă această propoziţie dovadă de misoginism? Şi dacă da, atunci îmi va creşte brusc traficul pe blog, cum ar spune, de pildă, Vio sau Kawakawa, doar pentru că am scris cuvântul? Dar dacă-l scriu de două-trei ori la rând? – Gata, am terminat.)

Eu propun alt test similar (nu îi caut o categorie): reconstituirea conţinutului buzunarelor şi diverselor compartimente din maşina unui domn / cavaler (acesta ar fi omonimul termenului de domnişoară? qualified help needed! “domnişor” îmi sună desuet, în dicţionar este trecut la “popular” probabil pentru că hil. de la hilar nu au); mă refer aici la portiere, torpedou, parasolare cu sau fără oglindă, capacul de la oglinda din parasolar în cazul în care aceasta există, buzunarele spătarelor, grilele de ventilaţie, panoul de siguranţe cu acces din habitaclu, scrumierele nefumătorilor, suportul de casete – cine mai ascultă astăzi muzică de pe casete? – locul de sub volan căruia nu ştiu cum să-i spun, husele scaunelor acolo unde există, ca să nu mai vorbim de portbagaj, compartimentul roţii de rezervă sau alte locuri mult mai subtile unde se ascund, de pildă, detectoarele de radar sau substanţele de o anumită natură, cum am citit pe undeva şi nu, nu e vorba despre motorină.

iubitor de artă, colecţionez liposculpturi

Traficul nu iartă! Te forţează, odată ieşit în lume, să muşti cu toată gura din savoarea care te înconjoară fără preaviz.

Cele mai incitante amintiri din trafic sunt, evident, acelea acumulate în perioadele pe care maşina mea şi le petrecea în concediu plătit (la băi, recuperare, corecţie, revizie, diagnoză…). Maşina mă privează, între altele, de cura de mers pe jos, de cros, de sprint (la care aveam şi mici recorduri personale), de calmul meu englezesc, de galeria mobilă de parfumuri franţuzeşti şi de contactul direct cu socialul după cum socialul adesea mi-a reproşat; dar îmi scapă, din când în când, câte-o delicatesă, suficient cât focul să rămână mocnit şi revolta să nu izbucnească.

“supărat,…”*

*am citat din maneaua cu acelaşi nume cântată (cel puţin) de Adi De La Vâlcea – cu link-ul ăsta “mă rup în trafic” – aceea la începutul căreia el a uitat să pună ghilimelele de rigoare şi s-a trezit cu un mic scandal de plagiat; de ce se miră lumea când ajunge la “maniere de maniele” sau la limitele domnului Moculescu, între altele, nu ştiu; am pus la păstrare însă în cutiuţa mea de tipsentrix şmecheria (acelaşi link) cu saxofonul “adevărat”, nu “din orgă”, cu care şi-ar fi proiectat numitul Adi piesa în plinul frezei lipicioase a muzicii pop; îl şi vedeam pe Moculescu strigând din sală “blow it, man!”

Vorbind despre o parte dintre partenerii mei, nu ştiu ce le-ar lipsi şi cât pentru a putea lăsa măcar o uşoară iluzie de profesionalism. Cred că o ureche cu adevărat deschisă (şi nici măcar muzicală) ar fi suficient.