Ştiam că risc să ajung cu întârziere la întâlnire, dar nu era cazul să fiu chiar atât de strict. M-am oprit pe drum şi am intrat la o librărie unde ştiam că au rechizite frumoase, am stat de multe ori să le privesc mai atent decât în alte locuri, să le analizez, m-am plimbat printre rafturi ca un degustător de hârtie şi cerneală.
vezi?…
“the problem is all inside your head – she said to me…” (Paul Simon)
“Percepem ceea ce ne inconjoara prin mijlocirea creierului, care interpreteaza realitatea generand imagini, sunete, mirosuri si gusturi. El descifreaza astfel un univers care, in sine, este incolor, inodor, mut si insipid.” (in Descopera, nr. 8 / septembrie 2006)
Nu pot să nu zâmbesc. Citesc într-un articol din Descoperă: “adevaratul „organ“ al vazului este creierul“. Evident, doar n-or fi ochii? la fel cum muzica nu rezidă în vibraţii [mă abţin să dezvolt acum subiectul]. Ştiu, prima reacţie ar fi “scoate-i omului ochii şi vezi dacă mai vede”, dar asta îmi aminteşte direct de bancul cu omul de ştiinţă şi puricele. Este totuşi interesantă maniera în care argumentaţia mecanicistă ştiinţifică alunecă spre semiotică.
Eu, în dereglarea mea psiho-somatică generală, văd în continuare un melc în header-ul paginii de câte ori deschid blog-ul lui kawakawa, peisaje în smalţul spart al farfuriei vechi din galeria citygirldiary şi pisici printre nori.
la grădina zoologică
[din seria "bloganalog"]
..:: am fost:
în grădina zoologică, pe aleea cu păsări exotice
..:: am desenat:
pelicani şi lei
..:: am cântat:
nişte compoziţii mai vechi şi blues unplugged (seara, la întoarcere)
..:: am studiat:
(oare nu exagerez dacă afirm asta doar după câteva ore în care am răsfoit nişte cărţi? oricum, e vorba de cărţi pe hârtie – să le spun analogice? – pentru care îmi rezerv din păcate din ce în ce mai puţin timp în ultima vreme) desen şi anatomie artistică
Am ajuns din nou la Grădina Zoologică, aşa cum îmi propusesem cu ceva timp în urmă, ca să schiţez animale (după “model viu”). A fost, aşa cum mă aşteptam, pasionant (bine, nu în maniera Steve Irwin). Mai întâi pelicanii, care sunt o sinteză stranie de primitiv (îmi amintesc de studiile pe care le-am făcut pentru proiectul cu velociraptorul mic de Haţeg) şi eleganţă. Din aceeaşi familie (de forme) aş vrea să studiez struţul. Bine, nu este vorba deocamdată decât de nişte schiţe preliminare, aşa, “ca să facem cunoştinţă”.
I sell nothing!! I sell absolutely nothing!…
I sell nothing!! I sell absolutely nothing!…, trimisa de pe Flickr de emerobiot.
Am fost astăzi din nou la Zilele Bucureştiului. Îmi este însă foarte greu să scriu despre asta; mi-a făcut plăcere sau m-a întristat? Faptul că în câteva case din zona istorică începe să pulseze viaţa unui centru de oraş este imediat completat de imaginea dezolantă a ruinelor de la Curtea Veche şi mai ales a caselor din jur.
(virtual) pet
M-a convins kawakawa si mi-am luat si eu un pet de la ea din curte (ma rog, din curtea programatorilor de la Bunnyhero Labs, pana la urma…).
elefantul
..:: later-post pentru 9 septembrie:
Tot dimineaţă, şi tot la birou (unde-aş putea să-mi petrec dimineţile?), răscolind prin sertare am găsit un bloc de desen şi m-am gândit să experimentez un stilou pe hârtia ceva mai densă, aşa că am ales oarecum la întâmplare vreo trei obiecte din faţa mea pe care, fără să le ordonez prea atent, am început să le desenez.
mere verzi
..:: Later-post pentru 4 septembrie:
Merele erau pe birou în continuare dimineaţă; am încercat şi o versiune digitală. A durat mai puţin şi mi s-a părut că a şi ieşit mai bine. În plus, nu am avut probleme cu fixarea, i-am dat “save”.
Cred că nu prea mai sunt sigur pe mine şi îmi e mai uşor să lucrez digital; m-am şi obişnuit aşa, mi-am dat seama de asta scriind în jurnalul analog (bine, să-i spunem jurnalul pe hartie), nu mai gandesc la fel de bine înaintea stiloului şi mă surprinde atunci când nu pot să selectez, să schimb sintaxa, să reformulez, să dau un “undo”… la fel şi când desenez, mă simt mai în largul meu când pot arunca elementele grafice în compoziţie şi apoi să mă pot juca liber cu ele, să gradez, să ordonez, să restructurez, să “aduc în faţă”, să estompez… am rămas zilele trecute dezarmat în faţa definitivului unei acuarele care se usca sub ochii mei şi arăta altfel decât aş fi vrut. Evident sunt mult mai puţin sigur pe mine; reversul digitalului…
Mă gândeam să renunţ la publicarea schiţelor; chiar şi la blog; dar de acolo vin. Şi nu ar fi in spiritul “good green morning”.
Green Morning
M-am aşezat dimineaţă la birou pentru obişnuitul ritual “coffee cookie newspaper” şi, în mijlocul biroului, pe unul din merele rămase de ieri din timpul şedinţei de “modelling” aveam o efemeridă, un “emerobiot”, mascota blogului meu.
Verdele mărului în conjuncţie cu soarele de dimineaţă mi-a dat o senzaţie foarte tonică! Cred că am să încerc să o combin cu un ceai verde, poate reduc din doza zilnică de cafea.
Mărul ăsta şi efemerida îmi amintesc de ceaiul şi cromatica temei blog-ului de la msn; de altfel interfaţa şi, poate, conectarea cu editorul off-line, erau singurele motive pentru care eram atras de blog-ul de la msn.
bloganalog 2
Mâinile îmi miros puternic a fixativ, imaginile au inceput sa pluteasca in fata mea, usor descompuse, pictate pe o esarfa de matase, ploua cu literele care se scurg lenese pe sticla monitorului prin care le privesc.
..:: motto:
“nulla dies sine linea”; mi-am amintit de vechiul meu motto (preluat de la Pliniu cel Bătrân), folosit în jurnalele vechi, în special în vacanţe; mi-ar fi plăcut cumva să re-editez vremurile acelea, dar mai nou mă las furat de val sau de iluzii; n-am mai scris de câteva zile;
..:: ascult:
Tocatta şi Fuga în re minor, BWV565, de J. S. Bach;
..:: rememorez:
Hermannstadt Evangelischekirche; mulţi ani în urmă; stăteam pe băncile lungi de lemn vechi şi desenam copii împietriţi, cu privirea speriată şi o umbră gri, gotică acoperindu-i ca un voal, urcând ca iedera sălbatică pe picioarele Madonnei, căţărându-se la poalele sfinţilor sau ale bătrânilor înţelepţi;
..:: privesc:
fotografii din Sibiu; şi, pentru că tot a venit vorba de bătrâni, picturile de iarnă ale lui Peter Bruegel cel Bătrân; şi fotografii (mai vechi) din Sibiu (am mai scris asta?);
..:: beau:
… aş fi baut un vin negru, sec; mănânc struguri;
..:: desenez:
mere verzi;
Caietul de la Sfârşitul Caietului
. . : : conceptul:
(sau, cum ar spune băieţii din media cu care lucram la un moment dat – salutare, băieţi!… – “formatul”)
În gimnaziu şi, mai târziu, în liceu, îmi plăcea să scriu la spatele caietelor orice nu era legat de şcoală. Atât de multe lucruri nu erau legate de şcoală!… Într-un timp nu găseam în caiete ce puteam găsi la sfârşitul lor.
