bloganalog 1*

Citeam zilele trecute în blog-ul Irinei despre cadoul pe care l-a primit (un Moleskine) şi m-a apucat iar un dor nebun de hârtie! Mi se întâmplă destul de des, dacă tot veni vorba. În plus, se întâmplase să citesc cu o seară în urmă despre HipsterPDA-uri, în contextul mai larg al preocupărilor mele din domeniul GTD (derivând din volumul lui David Allen).

Aproape uitasem undeva prin sertare rătăcite caietele mele de schiţe (ultimul dintre ele început iarna trecută)…

… şi versiunile tradiţionale (pe hârtie) ale carnetelor de notiţe.

dorinţele amnezicului*

___________________________

* un extras din posibilul meu “amnesiac’s wishlist”

Nu cred că am avut vreodată o memorie spectaculoasă; sau cel puţin nu îmi amintesc.

În primii ani de şcoală, profesoara noastră de muzică făcea cu noi audiţii; ne lăsa să ascultăm discuri cu muzică clasică, piese celebre, apoi, după câte o săptămână, ne punea să le recunoaştem.

clasificare

De multă vreme vreau să schimb sistemul de clasificare a informaţiilor pe care îl folosesc; şi pe cel pe care nu-l folosesc. M-am documentat, m-am sfătuit şi cu alţii – nu prea mult, mi-ar fi plăcut un forum pe tema asta, dar nu am investit, probabil, suficient timp, bugetul “problemei” mele nu mi-a permis – şi am ajuns la concluzia că un sistem Dewey generalizat, cu anumite zone specializate dezvoltate în adâncime, ar fi fost soluţia potrivită, urmând să personalizez, să definesc în detaliu şi să încep studiul metodic de implementare.

o carte anonimă

prolegomenon

Se întâmpla cu multe, multe luni în urmă.

Ne-am întâlnit în holul blocului, aşteptam să vină liftul. Am salutat-o politicos, mi-a răspuns zâmbind cu o discretă umbră de îngrijorare pe frunte, aproape insesizabilă (nu lăsa să îi scape de sub control orice manifestare). Mă privea în continuare, ştia să susţină privirea unui interlocutor chiar cu toată modestia necesară, dar vedeam cum se întreba în gând: ”’să îndrăznesc? sau mai bine nu?”’. Brusc s-a hotarât ”’acum, n-o fi foc…”’ şi mi-a spus direct: “Pot să vă întreb ceva? Dar nu vă supăraţi pe mine… şi să îmi răspundeţi sincer”.

cuburi

Le spuneam cuburi. Multe din ele erau cuburi. Din lemn. Dar aveam printre ele prisme dreptunghiulare, triunghiulare, cilindrii (îmi plăceau mult cilindrii dar nu erau decât puţini), piramide chiar (îmi amintesc de una foarte ascuţită), toate vopsite în culori diferite, vii dar nu stridente. De fapt erau primitive (volume geometrice primare, aşa cum sunt de pildă definite în programele de proiectare tridimensională asistată de computer); sigur, doar nu era să le spun “primitive“? “Tată, dă-mi te rog primitivele să mă joc puţin cu ele...” Le spuneam cuburi.

percepţie

..:: mă aflu:

pe terasa Churchill (nu au încă un site)

..:: ascult:

house; în maşină am ascultat Nicu Alifantis;

..:: beau:

o limonadă siciliană (cu lămâie şi lămâie verde)

Problemă tehnică:

Versiunea WordPress instalată pe notebook nu mi-a făcut probleme până acum, dar văd că la unul din ultimele posturi mi-au apărut câteva linii cu tag-uri div parazite; asta mi-a dat peste cap toată interfaţa (primul lucru pe care l-am făcut a fost să schimb tema, să văd dacă nu cumva am făcut o gafă editând fişierele temei active, CoffeCup, dar erorile au persistat, aşa m-am gândit să verific codul din post-uri); apoi mi-am amintit că de fapt codul final al postului l-am copiat din editorul de pe site-ul WordPress, ca să salvez o copie off-line; aşa se explică eroarea, ei rulează o altă versiune (mi-au explicat când le-am semnalat colecţia de erori care mă chinuia, dintre care o parte persistă datorită faptului că folosesc Firefox – altă situaţie de discriminare). Să nu uit să verific codul, de acum încolo, la transferul între platforme.

Altă problemă tehnică: în seara aceasta nu m-am putut conecta la Internet prin reţeaua wireless a celor de la Churchill Bar; de obicei funcţionează; reţeaua era activă, detectabilă, cu semnal bun… nu ştiu de ce nu am reuşit. (La Carrefour, de pildă, nu am reuşit să mă conectez niciodată.)

Am vorbit astăzi cu Simina pe messenger după o (prea…) lungă perioadă de tăcere, şi mi-am mai schimbat, cu ocazia asta, dispoziţia în care eram la birou (am avut o altă zi proastă; nimic nou, de acord). Uitându-mă pe ultimele ei pagini publicate, am ajuns şi la galeria de fotografii cu “locaţii” (avea un proiect în derulare la un moment dat, mi-a spus câte ceva despre el). Acest lucru mi-a deschis următoarea perspectivă:

neologisme în descompunere

..:: mă aflu:

în holul Universităţii de Arhitectură, aşteptând pe cineva

..:: ascult:

bâzâitul tuburilor fluorescente

..:: starea:

o indispoziţie alergică

Ieri seară m-am supărat pe o carte pe care o iubeam, “Dicţionarul de Neologisme”, semnat de Florin Marcu şi Constant Maneca, ediţia a III-a, 1986, editat de Academia Română. Nu îl mai pot deschide, hârtia este foarte proastă, se descompune şi îmi dă o senzaţie neplăcută, alergică, persistentă câteva ore după aceea.

însemnare astăzi

Întâia taină pentru ca aceste însemnări neînsemnate să nu se stingă totuşi ar fi să las un semn aici în fiecare zi. Oricare ar fi el.

Fără îndoială, acesta poate fi şi doar un vestmânt purtat dinainte pentru un dinlăuntru eliptic. Privind lucrurile de la o mai mare distanţă, să spunem de dincolo de valul zi-noapte, nu ar trebui să institui această instanţă, doar că uneori forma (sau formula) salvează fondul (lăsând deoparte deocamdată orice discurs legat de metodă), de aceea pot, cel puţin ca exerciţiu (de metodă?) să îmi propun o atitudine la nivel formal.

Felul practic în care aş putea face acest lucru ar fi o oarecare schimbare de autopercepţie; alta, da. Să presupun, de pildă, că la sfârşitul unei zile trebuie să închei un ciclu. Să mă gândesc la mine ca la un emerobiot, un soi de e(fe)meridă.

[să mă găsesc adică acolo, la celălalt capăt al registrului propriu, privind înapoi spre durabilitate]

Cişmigiu – addendum (blog cu formă fixă)

flash-back:

1985; sau, mai bine, cu mulţi ani în urmă

Scriam un ciclu de poezii cu formă fixă în concepţie proprie (nu sonet, nu rondel, nu glossă, deşi am încercat şi aceste formule).

I-am citit lui Răzvan câteva poezii din ciclu (pentru că începusem să compun nişte piese pe versurile acelea pe care aş fi vrut să le lucrăm împreună, la două chitare) şi l-am intrebat ce crede despre ele. “Cereri”. Asta a fost cronica lui. Atât. (Câteodată era surprinzător de laconic, lăsând la o parte o uşoară dorinţă de a epata care îl prindea bine.)

Cişmigiu – partea a treia

..:: mă aflu:

pe o bancă în Cişmigiu

..:: ascult:

duetul de la El Tango cântând tangouri celebre ; din când în când, ce îmi spune Andrei

..:: cerul:

plin de păsări gălăgioase care se adună să plece la culcare (excepţie / licenţă la template)

..:: beau:

apă de la Izvorul Mihai Eminescu

Ideea celor de la El Tango captează trecătorii; îi văd revenind pe cei de ieri, alţii care trec pe alee special ca să îi vadă şi să poată participa, deşi deja se aud cu greu din zarva pe care o fac păsările; vântul adie uşor şi aerul e plăcut aici, pe malul lacului; bărcile trec prin apropiere şi acum îmi pare rău că nu ne-am plimbat şi noi pe lac.

Mă gândeam că sunt câteva situaţii în care oamenii pot ajunge să se simtă bine împreună; frumoasă starea exprimată pe feţele celor de pe Aleea de Tango care au venit aici ştind că se vor simţi bine alături de ceilalţi, dansând pentru câteva ore.

Ascult la unele pasaje cum chitara îşi simplifică linia melodică şi rămâne doar să susţină basul; simplu şi foarte expresiv. Acum oamenii îi aclamă pe Alexandru la bandeon şi Horia la chitară; vor mai veni încă cinci săptămâni aici în cadrul Festivalului.

---

Trece pe alee o fată cu pantalonii suflecaţi şi sandalele în mână, zâmbind şi fredonând un tango.

Cişmigiu – partea a doua

..:: ascult:

Al Di Meola (deocamdată, opere timpurii)

..:: beau:

o cafea filtru (of, trebuie neapărat să îmi cumpăr alt espressor în locul celui ars şi ne-re-bobinat) şi o Orangina roşie; ca aproape în fiecare dimineaţă, …

..:: sunt:

… la birou

 

[reiau aici relatarea de ieri, pentru că nu am reuşit să o închei]

Am intrat ieri în parc pentru că aveam nevoie să îl revăd şi să îmi amintesc, la fel cum aveam nevoie să schimb puţin profunzimea de câmp senzorial (generic vorbind). În birou, pe peretele din stânga mea, atârnă o acuarelă veche într-o ramă şi mai veche; un alt motiv pentru care, ieşind de la întâlnirea cu unul din clieţi, am intrat în parc (dacă tot eram în zonă; de multe ori nu e nevoie decât de câteva manevre simple din volan ca să ajung să văd şi alte locuri decât biroul acesta – cu care nu am nimic, îmi place…; poate şi asta e una din probleme).

 

Cişmigiu – partea întâi

..:: mă aflu în:

fosta bibliotecă publică din Cişmigiu; un loc despre care nu ştiu câţi îşi mai amintesc aşa şi unde nu ştiu câţi au cerut cărţi în cursul plimbărilor prin parc; nici eu nu-mi amintesc dacă am citit vreodată aici o carte

..:: ascult:

muzică veche; acum ascult un altfel de Adagio, cu Enrico Massias; cred că este aceeaşi muzică pe care o ascultam când aici încă era bibliotecă publică; în afara copacului din mijlocul terasei (care este acum închisă) în jurul căruia a crescut acoperişul sub care au crescut deja “termopane” (termopanele fiind acel rău primar, ca un fel de ciupercă sau carie, care i se poate întâmpla unei case vechi); muzica este destul de tare, astfel încât de aici nu se mai aude cealaltă muzică veche care m-a inundat prin surprindere când am intrat în parc, tangourile argentiniene; parcul de la începutul secolului trecut, aşa cum îl ştiu toţi, prin care bântuiam eu, bântuit la rândul meu de amintirile de la începutul vieţii (mă sperie puţin sonoritatea frazei), de când mă plimbam pe aici, era bântuit de paşi invizibili de tango argentinian

..:: starea:

construiesc mai departe puntea către mine

..:: vremea:

un soare continental de după-amiază târzie; cu totul altă lumină decât cea de ieri care decupa cerul şi plasa pământul în cu totul alt context cosmic decât cel pe care îl putem recunoşte ca familiar; probabil că am călătorit prea puţin, probabil nu destul de departe de casă; sau pur şi simplu peisajul de acum se întâmplă în alte locuri cu mine cu tot

..:: beau:

un espresso scurt Caffee’ Molinari şi un Mountain Dew

..:: cerul:

Perseidele tocmai urcă peste orizont la nord, undeva în stânga, în spatele meu, peste Izvorul lui Eminescu (pe care Primăria l-a şi marcat ca Monument); tocmai am început pe Palm …

- un alt loc unde am câteva jurnale începute… sau să le spun deja blog-uri? în sensul în care şi acestea există doar într-un cyberspaţiu (cam vulgar; să scriu totuşi cyberspace sau spaţiu-cibernetic, ca în vechile emisiuni ale lui Mironov) -

… un jurnal de observaţii (iată, de data asta este chiar mai clar, pentru că se chemă “Observation Log”)

Perseidele: cod IMO PER, perioada de activitate: 17 iulie – 24 august, cu maximum la 13 august (mâine), RA/Dec 3h04m 58.0 grade, apar undeva în dreptul lui Perseus (constelaţie şi erou din antichitate), deasupra eclipticii, în dreptul Taurului.

Jupiter din harta mea natală e în opoziţie cu poziţia de acum a lui Pluto, aflat în plus în Săgetător, aproape de conjuncţia Soare-Mercur din casa a unsprezecea a cerului meu natal, dar această poziţie a lui Pluto e dublată de un triunghi cu Luna din Berbec şi Saturn şi Mercur aflate acum în Leu.

---

Terasa este deja plină, când m-am întors de la plimbarea prin parc nu am mai găsit loc decât în interior; noroc că au scos geamurile şi am găsit o masă într-un colţ liniştit, cu vedere la Aleea Lebedelor.